Orase si sate de poveste Parte a IV -a Italia ( Lombardia si Liguria )

 

Lombardia - “Districtul lacurilor italiene” - , are unele dintre cele mai importante și frumoase lacuri ale Italiei: Lacul Garda, Lacul Como, Lacul Maggiore și Lacul Iseo. 

 

Au trecut mai mulți ani de la prima experiență în zona lacurilor, o zonă de care m-am îndrăgostit și în care am revenit.

Prima vacantă, în această zonă cu peisaje absolut superbe, fost în împrejurimile lacului Lugano, situat la granița dintre Elveția și Italia.

Drumețiile pe care le-am făcut aici, ne-au umplut de bucurie căci ele ne-au purtat pașii prin zone împădurite care te cuceresc cu verdele crud al pădurilor și liniștea muntelui;  prin sate de munte pitorești; spre locuri cu vederi panoramice unice, asupra golfului. 

    





Pentru cei care vor să scape de haosul orașului și caută să se relaxeze în natură, drumețiile, prin împrejurimile lacului Lugano, sunt cea mai bună alegere. 

Lacul Como, a fost , însă, cel care mi-a plăcut cel mai mult. Plimbarea pe  lac ne-a oferit nu numai unele dintre cele mai frumoase peisaje naturale  și vederi  spre  vilele și grădinile luxuriante care se întind de-a lungul malului, dar și posibilitatea de a vizita unul dintre cele mai încântătoare sate din mijlocul regiunii lacului - Bellagio, sau “Perla Lacului”, cum i se mai spune.   

Am hoinărit pe străduțele pitorești, în trepte, pline de buticuri elegante, ale satului, de fiecare data când am revenit aici, cu aceeași încântare. Și de fiecare data m-am bucurat și de priveliștea pe care o  oferă frumoasa grădină cu terasă, cu vedere la lac, iar la cea de a treia vizită, m-am bucurat din plin de celebra panoramă a lacului, în timpul servirii prânzului, la unul din restaurantele, de pe malul lacului.

Lacul  Magiore, îmi amintește de  insula Bella, vestită pentru grădinile  terasate pline de trandafiri și pentru vila lui aristocratica,  - dar pe care, din păcate, nu am vizitat-o - și de momentele frumoase petrecute pe “Insula Pescarilor”, o insulă cu o istorie vechea de 700 de ani. 

Turla ascuțită a Bisericii San Vittore, care se înaltă deasupra acoperișurilor roșii ale caselor, o remarci încă de pe lac, iar la mal, te “întâmpină” micile bărcuțe ale celor 50 de rezidenți care mai există, astăzi, pe această insulă. 

Pescuitul mai este încă o ocupație pe această  insulă, dar activitatea principală, în aceste zile, este turismul.

Străzile înguste, șerpuitoare, ale satului, sunt intestate cu buticuri mici, dar încântătoare și cu restaurante renumite pentru peștele proaspăt oferit de acestea. (O anecdotă povestește că în 1835 Mussolini a venit aici, dintr-un capriciu, pentru a încerca cel mai cunoscut fel de mâncare de biban din zonă.)

Pe lacul di Garda, cel mai mare lac din Italia, am vizitat “ orașul de pe lac” -  Lazise -, un oraș medieval, cu un port situat chiar în centrul orașului,.. cu un castel cu șase turnuri, - "Castello Scaligero" -,.. cu un centru vechi romantic, cu alei înguste și piețe pitorești și... o promenadă superbă de-a lungul lacului, care are ca fundal un lanț de munți.

Am fost aici cu minunații mei nepoți din Verona și poate ca acest fapt a făcut ca plimbarea sa  ma facă atât de fericită. Lacul di Garda are, însă, foarte multe de oferit și necesită mai mult decât o zi ca sa-l poți explora.

Malul Ligurian al Italiei abundă în locuri speciale, care l-au făcut renumit pentru farmecul lui local.

Prima data am ajuns aici in 2005 când, după câteva drumeții și plimbări cu barca în zona lacurilor Lugano, Magiore și Como, dornici să explorăm și alte locuri dar și “goniți” de ploaie, am plecat la întâmplare, continuându-ne drumul până ce ploaia……s-a oprit……… în Rapallo.

Ne-am cazat în Rapallo și zilele petrecute aici au fost o adevărată surpriza, căci am avut parte de multe plimbări locale frumoase, cu peisaje magice.

De aici, într-o plimbare cu barca, ai posibilitatea să vizitezi trei bijuterii de pe litoralul Italiei: Santa Margherita, Portofino și San Fruttuoso. 

Este o plimbare pe care am făcut-o de trei ori și dacă veți ajunge aici, veți înțelege de ce. 

La jumătatea distanței dintre Rapallo și Portofino, într-un golf pitoresc, se află Santa Margherita Ligure - una dintre cele mai renumite și elegante stațiuni de pe Rivieră Italiană -, cu peisaje naturale deosebite: înconjurată de dealuri verzi , colorată cu paturi de flori multicolore, străjuită de palmieri și pini, continuată cu marea albastră.  

În portul turistic al orașului sunt acostate bărci și iaht-uri de lux,  pe care le poți admira de pe terasele restaurantelor și cafenelelor cochete de la malul mării.

Pe unul dintre dealurile, care înconjoară stațiunea, se “ridica” semeață biserica Sfânta Margherita, - un superb exemplu de arhitectură baroc, înconjurată de un parc cu vegetație luxuriantă și cu o elegantă terasă decorata cu statui, de unde poți admira marea cu ambarcațiunile care plutesc spre cele trei destinații de vis.

 

A două oprire se face într-unul dintre cele mai rustice sate din Italia - Portofino.

Frumusețea uluitoare a acestuia te întâmpină încă de la acostarea în port: iaht-urile de lux ancorate în port; muzeul în aer liber al orașului-sculpturi din marmură, bronz, oțel și sticlă, expuse printre plante și flori, pe “dealurile – gradina”       care se întind de-a lungul debarcaderului “Marina de Portofino”” .

M-au încântat în mod deosebit străzile, minunat pavate cu piatră mică rotundă sau ovală, care formează uimitoare desene geometrice sau florale, alb –negru. Pe una din ele am urcat până la Biserică San Giorgio, o construcție din secolul al 12-lea. De aici am admirat panoramă uluitoare asupra mării și malul abrupt “pictat” cu  flori de diferite culori. Si,...încă îmi mai amintesc de  prospețimea și parfumul florilor  de pe fiecare  alee, poteca, pe care am cutreierat. 





Am urcat, apoi,  la “Castello Brown” - o cetate agățată pe o stâncă, în mijlocul unei grădini -, de unde am avut o altă minunată vedere, de data aceasta, asupra portului.

Imaginea clădirilor minunate, vopsite în galben și portocaliu, care parcă “ies” din marea verde-smarald și se ridica pe muntele înverzit din spatele lor, este ceva unic.

În apele interioare ale coastei, înconjurat de vegetație, se “ascunde”, într-o adâncitură a coastei montane, San Frutuosso.  Principală atracție este biserică să medievală, San Frutuosso, a cărei legendă supune că a fost construită de cinci călugări care  au fugit din calea arabilor și care au adus cu ei moaștele sfântului Frutuosso.

Abația; golful superb, cu apa verde și calmă, care te îmbie la o baie răcoritoare; cele două plaje mici; muntele împădurit,  abrupt, din spatele abației;  toate fac din acest loc, un loc de vis.

 

De-a lungul rivierei italiene, înconjurate de munți, în vai abrupte, se înșiră cinci sate mici, multicolore - Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare -, formând un peisaj unic, diferit de restul coastei.

Aceasta este Rezervația Naturală “Cinque Terre”, protejata de UNESCO.

Vederile panoramice  splendide  asupra coastei italiene - stânci verticale, mici golfuri, plaje feerice printre roci -, culorile pastelate ale satelor izolate, agățate intre Mediterana și dealurile de coastă; terasele, săpate în stânci abrupte, cultivate cu viță de vie, au făcut din excursia de o zi - pe jos, combinată cu o parte pe calea ferată, intre doua orașe, datorita limitărilor de timp -, o experiență  de neuitat.

As dori sa refac, cândva,  traseul celor cinci sate - unul dintre cele mai frumoase trasee din Italia -.

Poate într-o toamna când se culeg viile. …..sa petrec mai mult timp  în fiecare sat,… sa descopăr prin ce se deosebesc unele de altele,…. sa simt pulsul vieții fiecăruia, …..sa stau de vorba cu localnicii…………să admir răsăritul și apusul soarelui, măcar în câteva dintre aceste sate, despre care se spune ca “mențin farmecul satelor italiene din trecut”.

Unul dintre cele mai fermecătoare sate mici ale Italiei și cel mai vechi dintre cele cinci, este satul Manarola, care îți oferă priveliști de neegalat. 

Iar singură stațiune - enumerata printre cele cinci sate care se întind de-a lungul coastei – care are o plajă de nisip este  Monterosso al Mare.

Străbătând plaja am fost surprinși de statuia gigant, Neptun, care deși a fost deteriorată, în timpul celui de-al doilea război mondial, încă te impresionează - mai ales după ce afli că a fost odată decorul vilei de lux Villa Pastine, iar Neptun purta pe cap…. frumoasă terasă a casei. 

 

Ca de fiecare dată, după fiecare “vacantă”, bine planificată dealtfel, ajung la concluzia că au fost lucruri pe care le-am ratat, că trebuie să revin pentru a avea tabloul complet al locurilor minunate pe care le-am văzut.........si ..... între dorința de a reveni în locurile văzute și aceea de a cunoaște locuri noi, exotice, îndepărtate, cu istorii,.. culturi,.. peisaje,..arhitectura,... oameni diferiți,….. uneori învinge prima, alteori mă las purtată de "curentul aventurii" spre “zări necunoscute”.