Orașe și sate de poveste - Bavaria

  

Îmi doream de ceva timp să parcurg "Romantic Road", un traseu de 350 km., prin pădurile și munții  Bavariei, drum ce începe din orașul Wurzburg  și se termină la Fussen, la poalele Alpilor, în apropierea Castelului Neuschwanstein.

Și iată că la un moment dat s-a ivit ocazia să vizitez Munich. Un privilegiu datorat Noricăi și prietenilor ei, care ne-au asigurat cazarea chiar în centrul orașului.     

De aici am făcut câteva excursii, care au inclus și unele dintre cele mai frumoase orașe ale acestei rute, orașe care pot fi numite, pe drept cuvânt, "orașe de poveste".

 

Rothenburg ob der Tauber

Orașul Rothenburg ob der Tauber s-a dovedit a fi mult mai pitoresc decât mă așteptam - o adevărată bijuterie medievală.  Cu o istorie de peste 1000 de ani, Rothenburg este un oraș romantic, care te îndeamnă la visare.

Am hoinărit la întâmplare pe străduțele orașului și am simțit că sunt transportată într-un alt timp - în anii copilăriei –, într-un alt loc – în decorul basmelor îndrăgite în copilărie. 

Am admirat primăria orașului din secolul 13 și Consiliul Tavern cu vechiul său ceas și figuri mecanice –  splendori arhitecturale, care domină  Marktplatz -; apoi am rătăcit pe străzile centrului vechi: cu case frumos restaurate; magazine minunat decorate; piețe si fântâni, toate împodobite - cu dragoste -, cu flori.

Ne-am oprit, din hoinăreală, pentru câteva momente, la Biserică Sf. James, cea mai importantă biserică din Rothenburg. 

Donațiile impresionante, de operă de artă, pe care oamenii din oraș le-au făcut bisericii de-a lungul vremii, sunt dovada importanței deosebite a acestui locaș de cult pentru locuitorii orașului, dar și pentru pelerinii care se opresc aici pe ruta de pelerinaj la Biserică Sf. Iacob din Santiago de Compostela, Spania.

De cum pășești în interiorul ei, simți atmosfera specială a acestui loc…….

Îți atrag atenția arcadele gotice impunătoare ale bisericii, vitraliile  altarului  decorate cu imagini valoroase, din perioadă 1350-1400, dar mai ales altarul impresionant sculptat de Riemenschneider - un Michelangelo german -, o  operă de artă veche de 500 de ani.  

 

Vitrina unuia dintre nenumăratele magazine cochete ale orașului, precum și mașina roșie încărcată cu cadouri, din față magazinului, gata parcă de  plecare în lume, chiar dacă Crăciunul nu bate, încă, la ușă,...... va trezi copilul din tine și te va convinge să arunci măcar un ochi și în micul muzeu al Crăciunului, pe care acesta îl găzduiește în interiorul lui.

Expoziția strălucitoare cu decorațiuni, podoabe de brad, figurine, tine aprins spiritul Crăciunului.

 

Am urcat în turnul Primăriei pentru cea mai bună vedere asupra orașului.

Am urmat apoi zidurile fortificate, medievale, din jurul centrului istoric, poziționate pitoresc pe malurile abrupte ale râului Tauber si am petrecut câteva momente admirând  vederea excelentă a orașului și a Văii Tauber.

Se spune că zidurile și turnurile au rămas neatinse de la Războiul de treizeci de ani din 1618.

Regesnsburg,

Situat pe malul Dunării, Regesnsburg, este un oraș medieval cu multe clădiri impresionante: case medievale patriciene, turnuri, biserici și ansambluri monahale. 

Și nu este de mirare,….. Regensburg are o istorie veche de mai bine de   2000 de ani,…. a fost prima capitală a Bavariei, reședința a ducilor, regilor și episcopilor,…… și timp de 600 de ani un oraș imperial liber.
Clădirile și-au păstrat autenticitatea și atestă istoria orașului ca centru comercial cu influență asupra regiunii, încă din secolul al 9-lea.  

 

În Domplatz, Piață Catedralei, se află Catedrală Sf Petru considerată a fi cea mai importantă operă gotică din sudul Germaniei. 

Exteriorul catedralei, cu cele două turle magnifice de 105 metri înălțime, este ornat   armonios cu sculpturi medievale interesante, iar  interiorul, de o mare frumusețe, este împodobit cu uluitoare și strălucitoare vitralii medievale datând din secolele 13 și 14 și mai multe sculpturi printre care cea a sfântului Petru și a îngerului surâzător. (din păcate aici nu ni s-a permis folosirea aparatelor de fotografiat) 

Inima orașului vechi se concentrează în jurul Old Cornmarket. Aici se află Vechea Capela (Alte Kapelle) care datează din epoca romană, dar a fost reconstruită în secolul al 18-lea în stil rococo bavarez. Exteriorul umil al capelei contrastează puternic cu interiorul somptuos ornat, pe care l-am admirat prin grătarul din fier forjat - biserica fiind deschisă doar în timpul slujbelor. 

 

Podul din piatră - o structură impresionantă, care stă cu un picior pe un mal al Dunării și cu celălalt pe malul opus de mai bine de 900 de ani -,  este cel mai vechi pod conservat, de acest gen, din Germania și oferă o vedere superbă a Dunării.

 

Am savurat un delicios prânz la taverna Wurstkuchl, pe malul Dunării, în imediata vecinătate a Podului din Piatră, un loc cu o istorie de 500 de ani, unde grătarul se face la cărbune, varza este din propria pivniță, iar muștarul era vestitul Wurstkuchl, “homemade”, după o rețetă secretă, veche de aproape 100 de ani.

 

Oberammergau

Îmi place, când fără să fi planificat, ajung în locuri de care nu am auzit niciodată, dar care mă captivează prin ceea ce au diferit de ceea ce am mai văzut. Un astfel de loc a fost și Oberammergau.  Popasul, pe care l-am făcut în drumul nostru spre  cele două castele din sudul Bavariei: Neuschwanstein și Linderhof, a  fost surpriza excursiei.

 

Situat într-o pitorească vale, între Alpii Bavarezi și cei Tyrolezi, aproape de castelele Bavariei, dar și de alte puncte de interes, micul sat de munte, Oberammergau, are în spate o legendă care face ca de sute de ani - din 10 în 10 ani -, aici să se țină o piesa specială - “Passion Play”.

Conform legendei în anul 1632 ciuma s-a abătut asupra micului sat făcând mai multe victime. Speriați, locuitorii satului au făcut un jurământ și anume că, dacă Dumnezeu îi va cruța de efectele ciumei bubonice, atunci în regiune se va juca   piesa “Passion Play” la fiecare zece ani. Cererea le-a fost îndeplinită și astfel, din 1632 și până azi, piesa, care relatează ultimile zile din viata lui Hristos, a continuat să fie jucată cu exactitate și pasiune.

 

Am explorat orașul fermecate de armonia și liniștea demnă de invidiat a acestui loc de poveste. Am admirat sculpturile din lemn, - orașul are o  lungă tradiție de sculptură în lemn -, balcoanele și ferestrele cu muscate curgătoare, munții ce înconjoară satul, turla bisericii în formă de bulb de ceapa….

Dar ceea ce face din acest  sătuc un adevărat spectacol  sunt fațadele caselor pictate în “tromp l’oeil”, în mare parte cu scene religioase, dar și cu scene din povești, ca  Hansel și Gretel, sau Scufița roșie.

Timpul, alocat acestui scurt popas, nu ne-a permis să vizităm Muzeul satului, biserica Petru și Pavel, sau să urcăm cu telecabina pe muntele Laber, de unde probabil am fi avut o frumoasă imagine a satului și împrejurimilor sale. Poate data viitoare, ..cine știe?

  

 

 

 

  

  

Orase si sate de poveste Parte a IV -a Italia ( Lombardia si Liguria )

 

Lombardia - “Districtul lacurilor italiene” - , are unele dintre cele mai importante și frumoase lacuri ale Italiei: Lacul Garda, Lacul Como, Lacul Maggiore și Lacul Iseo. 

 

Au trecut mai mulți ani de la prima experiență în zona lacurilor, o zonă de care m-am îndrăgostit și în care am revenit.

Prima vacantă, în această zonă cu peisaje absolut superbe, fost în împrejurimile lacului Lugano, situat la granița dintre Elveția și Italia.

Drumețiile pe care le-am făcut aici, ne-au umplut de bucurie căci ele ne-au purtat pașii prin zone împădurite care te cuceresc cu verdele crud al pădurilor și liniștea muntelui;  prin sate de munte pitorești; spre locuri cu vederi panoramice unice, asupra golfului. 

    





Pentru cei care vor să scape de haosul orașului și caută să se relaxeze în natură, drumețiile, prin împrejurimile lacului Lugano, sunt cea mai bună alegere. 

Lacul Como, a fost , însă, cel care mi-a plăcut cel mai mult. Plimbarea pe  lac ne-a oferit nu numai unele dintre cele mai frumoase peisaje naturale  și vederi  spre  vilele și grădinile luxuriante care se întind de-a lungul malului, dar și posibilitatea de a vizita unul dintre cele mai încântătoare sate din mijlocul regiunii lacului - Bellagio, sau “Perla Lacului”, cum i se mai spune.   

Am hoinărit pe străduțele pitorești, în trepte, pline de buticuri elegante, ale satului, de fiecare data când am revenit aici, cu aceeași încântare. Și de fiecare data m-am bucurat și de priveliștea pe care o  oferă frumoasa grădină cu terasă, cu vedere la lac, iar la cea de a treia vizită, m-am bucurat din plin de celebra panoramă a lacului, în timpul servirii prânzului, la unul din restaurantele, de pe malul lacului.

Lacul  Magiore, îmi amintește de  insula Bella, vestită pentru grădinile  terasate pline de trandafiri și pentru vila lui aristocratica,  - dar pe care, din păcate, nu am vizitat-o - și de momentele frumoase petrecute pe “Insula Pescarilor”, o insulă cu o istorie vechea de 700 de ani. 

Turla ascuțită a Bisericii San Vittore, care se înaltă deasupra acoperișurilor roșii ale caselor, o remarci încă de pe lac, iar la mal, te “întâmpină” micile bărcuțe ale celor 50 de rezidenți care mai există, astăzi, pe această insulă. 

Pescuitul mai este încă o ocupație pe această  insulă, dar activitatea principală, în aceste zile, este turismul.

Străzile înguste, șerpuitoare, ale satului, sunt intestate cu buticuri mici, dar încântătoare și cu restaurante renumite pentru peștele proaspăt oferit de acestea. (O anecdotă povestește că în 1835 Mussolini a venit aici, dintr-un capriciu, pentru a încerca cel mai cunoscut fel de mâncare de biban din zonă.)

Pe lacul di Garda, cel mai mare lac din Italia, am vizitat “ orașul de pe lac” -  Lazise -, un oraș medieval, cu un port situat chiar în centrul orașului,.. cu un castel cu șase turnuri, - "Castello Scaligero" -,.. cu un centru vechi romantic, cu alei înguste și piețe pitorești și... o promenadă superbă de-a lungul lacului, care are ca fundal un lanț de munți.

Am fost aici cu minunații mei nepoți din Verona și poate ca acest fapt a făcut ca plimbarea sa  ma facă atât de fericită. Lacul di Garda are, însă, foarte multe de oferit și necesită mai mult decât o zi ca sa-l poți explora.

Malul Ligurian al Italiei abundă în locuri speciale, care l-au făcut renumit pentru farmecul lui local.

Prima data am ajuns aici in 2005 când, după câteva drumeții și plimbări cu barca în zona lacurilor Lugano, Magiore și Como, dornici să explorăm și alte locuri dar și “goniți” de ploaie, am plecat la întâmplare, continuându-ne drumul până ce ploaia……s-a oprit……… în Rapallo.

Ne-am cazat în Rapallo și zilele petrecute aici au fost o adevărată surpriza, căci am avut parte de multe plimbări locale frumoase, cu peisaje magice.

De aici, într-o plimbare cu barca, ai posibilitatea să vizitezi trei bijuterii de pe litoralul Italiei: Santa Margherita, Portofino și San Fruttuoso. 

Este o plimbare pe care am făcut-o de trei ori și dacă veți ajunge aici, veți înțelege de ce. 

La jumătatea distanței dintre Rapallo și Portofino, într-un golf pitoresc, se află Santa Margherita Ligure - una dintre cele mai renumite și elegante stațiuni de pe Rivieră Italiană -, cu peisaje naturale deosebite: înconjurată de dealuri verzi , colorată cu paturi de flori multicolore, străjuită de palmieri și pini, continuată cu marea albastră.  

În portul turistic al orașului sunt acostate bărci și iaht-uri de lux,  pe care le poți admira de pe terasele restaurantelor și cafenelelor cochete de la malul mării.

Pe unul dintre dealurile, care înconjoară stațiunea, se “ridica” semeață biserica Sfânta Margherita, - un superb exemplu de arhitectură baroc, înconjurată de un parc cu vegetație luxuriantă și cu o elegantă terasă decorata cu statui, de unde poți admira marea cu ambarcațiunile care plutesc spre cele trei destinații de vis.

 

A două oprire se face într-unul dintre cele mai rustice sate din Italia - Portofino.

Frumusețea uluitoare a acestuia te întâmpină încă de la acostarea în port: iaht-urile de lux ancorate în port; muzeul în aer liber al orașului-sculpturi din marmură, bronz, oțel și sticlă, expuse printre plante și flori, pe “dealurile – gradina”       care se întind de-a lungul debarcaderului “Marina de Portofino”” .

M-au încântat în mod deosebit străzile, minunat pavate cu piatră mică rotundă sau ovală, care formează uimitoare desene geometrice sau florale, alb –negru. Pe una din ele am urcat până la Biserică San Giorgio, o construcție din secolul al 12-lea. De aici am admirat panoramă uluitoare asupra mării și malul abrupt “pictat” cu  flori de diferite culori. Si,...încă îmi mai amintesc de  prospețimea și parfumul florilor  de pe fiecare  alee, poteca, pe care am cutreierat. 





Am urcat, apoi,  la “Castello Brown” - o cetate agățată pe o stâncă, în mijlocul unei grădini -, de unde am avut o altă minunată vedere, de data aceasta, asupra portului.

Imaginea clădirilor minunate, vopsite în galben și portocaliu, care parcă “ies” din marea verde-smarald și se ridica pe muntele înverzit din spatele lor, este ceva unic.

În apele interioare ale coastei, înconjurat de vegetație, se “ascunde”, într-o adâncitură a coastei montane, San Frutuosso.  Principală atracție este biserică să medievală, San Frutuosso, a cărei legendă supune că a fost construită de cinci călugări care  au fugit din calea arabilor și care au adus cu ei moaștele sfântului Frutuosso.

Abația; golful superb, cu apa verde și calmă, care te îmbie la o baie răcoritoare; cele două plaje mici; muntele împădurit,  abrupt, din spatele abației;  toate fac din acest loc, un loc de vis.

 

De-a lungul rivierei italiene, înconjurate de munți, în vai abrupte, se înșiră cinci sate mici, multicolore - Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare -, formând un peisaj unic, diferit de restul coastei.

Aceasta este Rezervația Naturală “Cinque Terre”, protejata de UNESCO.

Vederile panoramice  splendide  asupra coastei italiene - stânci verticale, mici golfuri, plaje feerice printre roci -, culorile pastelate ale satelor izolate, agățate intre Mediterana și dealurile de coastă; terasele, săpate în stânci abrupte, cultivate cu viță de vie, au făcut din excursia de o zi - pe jos, combinată cu o parte pe calea ferată, intre doua orașe, datorita limitărilor de timp -, o experiență  de neuitat.

As dori sa refac, cândva,  traseul celor cinci sate - unul dintre cele mai frumoase trasee din Italia -.

Poate într-o toamna când se culeg viile. …..sa petrec mai mult timp  în fiecare sat,… sa descopăr prin ce se deosebesc unele de altele,…. sa simt pulsul vieții fiecăruia, …..sa stau de vorba cu localnicii…………să admir răsăritul și apusul soarelui, măcar în câteva dintre aceste sate, despre care se spune ca “mențin farmecul satelor italiene din trecut”.

Unul dintre cele mai fermecătoare sate mici ale Italiei și cel mai vechi dintre cele cinci, este satul Manarola, care îți oferă priveliști de neegalat. 

Iar singură stațiune - enumerata printre cele cinci sate care se întind de-a lungul coastei – care are o plajă de nisip este  Monterosso al Mare.

Străbătând plaja am fost surprinși de statuia gigant, Neptun, care deși a fost deteriorată, în timpul celui de-al doilea război mondial, încă te impresionează - mai ales după ce afli că a fost odată decorul vilei de lux Villa Pastine, iar Neptun purta pe cap…. frumoasă terasă a casei. 

 

Ca de fiecare dată, după fiecare “vacantă”, bine planificată dealtfel, ajung la concluzia că au fost lucruri pe care le-am ratat, că trebuie să revin pentru a avea tabloul complet al locurilor minunate pe care le-am văzut.........si ..... între dorința de a reveni în locurile văzute și aceea de a cunoaște locuri noi, exotice, îndepărtate, cu istorii,.. culturi,.. peisaje,..arhitectura,... oameni diferiți,….. uneori învinge prima, alteori mă las purtată de "curentul aventurii" spre “zări necunoscute”. 

  

Orașe și sate de poveste Partea a III-a Italia (De la Campania la Puglia)

Când vine vorba de Italia - țara mea de suflet -,  nici nu știu cu ce să încep:  cu frumoasele lacuri din nordul Italiei?........ cu uluitoarea coastă Amalfi?.... cu fermecătoarele stațiuni de la malul mării Liguria?....cu orașele și satele unice din regiunea Bari?……..????

Sunt locuri în care am revenit uneori de două-trei ori, pentru că …………….pur și simplu, așa am simțit,…. sau pentru ca…….. am vrut să împărtășesc și cu familia, sau cu prieteni apropiați, bucuria de a fi martorul acestor frumuseți. 

De la Campania la Puglia

Regiunea Campania este renumită pentru peisajul  mediteranean captivant al Coastei Amalfi: munți de coastă cu piscuri abrupte; orașe ca niște perle  înșirate de-a lungul coastei; șoselele înguste care șerpuiesc amețitor deasupra mării, grote de smarald,………..

Unul dintre cele mai pitorești locuri ale coastei Amalfi este Positano, un oraș amplasat între munți și mare, devenit o destinație cunoscută,  după ce artiști, regizori, scriitori celebrii cum ar fi: Picasso, Zeffirelli sau Steinbeck, l-au frecventat în anii 1950 și '60, considerându-l un mic paradis.

Positano este un loc feeric,… în care casele, viu colorate, par că se rostogolesc în mare de pe pantele abrupt pe care sunt “agățate”,…. un loc…. în care florile îmbracă clădirile “ într-o ploaie de culoare”, ..un loc…. cu plaje frumoase,…. un loc cu buticuri și magazine de lux,. …… 

Orasul Amalfi oferă nu numai plaje și vederi spectaculoase ale muntelui ce o înconjoară, dar și istorie și cultură.

Oraș istoric, una dintre republicile maritime antice, Amalfi a jucat un rol important în comerțul dintre Bizanț și Occident.

Punctul de cel mai mare interes îl prezintă Piața del Duomo, în care este situată catedrala în stil bizantin,  dedicată Sfântului Andrei.

Pe lângă fațada impunătoare, biserica ne-a încântat cu interiorul ei,  remarcabil pentru statuia sfântului Andrei - sculptată de Michelangelo -, dar și pentru picturile din tavanul criptei,  în care sunt păstrate moaștele apostolului. Arcadele, coloanele, fresca uimitoare, curtea interioară, n-au fost nici ele mai prejos.

Piata del Duomo, este un loc plin de viata: cu multe terase, cafenele, magazine elegante și o fântâna frumoasa în central ei. Lângă această fântână, la o gelaterie în aer liber, evident destul de scumpă, am savurat înghețata italiana și ne-am bucurat privirile cu tabloul oferit de forfota pieței.

Nu este de mirare, că cei mai mulți vizitatori ai Coastei Amalfi se îndreaptă spre Positano, ca mai apoi să pornească spre Amalfi, ratând orașul Ravello, un oraș rafinat și aristocratic, un oraș romantic.

Situat pe vârful unui deal, deasupra peisajului amețitor al coastei, Ravello pare un balcon cu vederea la mare. In opinia mea, este stațiunea cea mai fermecătoare de pe Rivieră napolitană. 

Ceea ce o face atât de specială, sunt grădinile și terasele ei spectaculoase. Pentru a surprinde farmecul lor trebuie să vi aici, într-o zi senină de primăvară, când grădinile au culoare și parfum.

Ravelo este locația a două vile, odată grandioase: vila Rufolo cu mica, dar magnifica mănăstire în stil maur și vila Cimbrione.

Se spune, că grădinile vilei Rufolo au fost sursa de inspirație, a compozitorului german Richard Wagner, pentru opera sa Parsifal. De câteva decenii, vila este centrul unei serii de concerte anuale de vară, ceea ce a făcut ca orașul să fie denumit “orașul muzicii”.

Dar Ravello a fost un refugiu și pentru Greta Garbo și D. H. Lawrence, care a scris, aici, “Amantul doamnei Chatterley”.

Un motiv, suficient de bun, pentru a continua vizita cu Vilă Cimbrione este  “Terasa Infinitului” care oferă vederi impresionante.  Între albastrul cerului și  apele azurii ale Mediteranei, mărginită de o serie de busturi de marmură, terasa chiar îți oferă  o imagine a infinitului, iar micul templu roman, în care se află Statuia lui Ceres și aleile cu pini “umbrelă”, completează frumosul tablou al acestui loc minunat.

Ne-am plimbat prin grădinile și terasele înmiresmate; am admirat albastrul mării care se contopea cu  albastrul cerului; am rătăcit pe poteci care coborau prin pădurea care ascunde mici surprize - statui, mici “ferestre” cu belvedere -; ne-am bucurat de verdele care ne înconjura pe terasa, cu mese “albe”, de pe peluza de lângă terasa infinitului, iar la  întoarce am fost “martorii” unei frumoase și somptuoase nunți la  biserica orașului, căci Ravello este renumit și ca unul dintre cele mai romantice locuri pentru organizarea unei nunți.

Un sat micuț și mai puțin vizitat de turiști, un sat romantic, as putea spune, Praiano se întinde pe o fâșie îngustă de coastă, intre Positano și Amalfi, pe care stau agatate căsuțele înconjurate de flori, ale  locuitorilor.

Nu are un centru al satului, dar are o biserică mare, cu o cupola frumoasă, o plaja  minunat amplasată  - La Gavitella -  și un restaurant cu o vedere superbă la mare.

Mi-a plăcut pentru plimbarea pe  drumul care coboară spre plaja stâncoasă, pentru vederile  de coastă superbe, pentru prânzul excepțional, cu pește, pe care l-am servit la unul dintre restaurantele satului.

Pentru iubitorii de drumeții, Praiano este o bază excelentă. De aici, pornește celebrul traseu numit Sentiero degli Dei. Timpul nu ne-a permis, însă, să ne bucuram și de această oportunitate.

Și dacă ai ajuns pe coasta Amalfi, nu poți să nu vizitezi insula Capri, locul unde poți surprinde magia Mediteranei - cerul albastru fără nori, apele albastre, peisajul muntos luxuriant și satele insulare pitorești.

Când am vizitat prima dată insula, aveam un singur gând: să văd vila de la San Michele a lui  Axel Munthe, căci citisem ”Casa de la San Michele”, o scriere fermecătoare, o descriere, în parte, a eforturilor scriitorului de a scoate la lumina ruinele unei vechi civilizații  și de a-și construi o casă de vis.

Îmi amintesc ca și când ar fi fost ieri, ziua de 1 mai 1991, când, după ce am acostat în portul Marina Grande,  am urcat într-un microbuz - plin de italieni veseli, dar atât de zgomotoși -, și care într-o viteză amețitoare (cel putin asa mi se părea mie) străbătea drumul șerpuitor care ducea spre satul de pe dealul Anacapri. Pe fereastra microbuzului priveam spre treptele feniciene, cele pe care presupuneam că a urcat Axel Munthe la prima lui vizită pe insula de care avea sa se îndrăgostească definitiv.

Ajunși cu bine în Anacapri, eu și încă două persoane din grup, căci restul grupului a preferat “Laguna Albastra”, ne-am îndreptat pașii spre vila San Michele. Doream să văd dacă vila corespunde descrierii făcute de autor: ''Casa mea trebuie să fie deschisă la soare, la vânt, și vocea mării, la fel ca un templu grecesc, și lumina, lumina, lumina peste tot! ". Axel Munthe

Si…. DA,… Vila de la San Michele,  o adevărată bijuterie,  privea spre soare și cer, deasupra mării. Ce nu mă așteptam să văd aici, însă, erau grădinile minunate care o înconjurau cu o mare varietate de flori și plante; pergolele de vis și vederile panoramice spectaculoase - mai ales cea de lângă sfinxul care privea nostalgic în depărtări, spre locul de unde a fost adus.

La coborâre în Capri am rătăcit pe străduțele cu ateliere meșteșugărești în care puteam admira atât obiectele de artizanat expuse, dar și modul de confecționare al acestora. 

M-a uimit cerul de un albastru atât de pur ( mi s-a spus că pe parcursul unui an rareori  vezi un nor pe cerul de la Căpri), dar și florile multicolore care parcă străpungeau stâncile insulei.

Am fost vrăjită de acest loc și iată-mă revenind, de data aceasta cu prietene apropiate, cu care să împărtășesc bucuria “frumuseții vieții”. 

Absorbite, în hoinăreală noastră pe străduțele,  orașului Căpri dar și  pe cele din centrul vechi al satului Anacapri, de frumusețea vilelor, magazinelor, grădinilor, vegetației, timpul a trecut pe nesimțite și nici de data aceasta nu am reușit să ajung pe muntele Solaro. Poate va mai fi o dată viitoare.

 

Mica vacanță, din primăvară anului 2014, proiectată inițial pentru Coasta Amalfi, s-a prelungit cu încă două zile în Alberobello, un oraș pe care-l văzusem într-un documentar TV și care în mod ciudat mi-a adus aminte de povestea copilăriei -  "Aventurile lui Cipollino".

"Sînt glumeţul Cipollino

Și-ntr-un sat eu am crescut

Unde înfloresc măslinii, 

Portocalii și smochinii

Sub al soarelui sărut"

Alberobello, poate părea o destinație mai ciudată. Este orașul “trullilor” - denumirea căsuțelor mici, tradiționale și simple, construite din calcar și cu o caracteristică unică - acoperișul conic.  El reprezintă, însă, unul dintre exemplele cele mai extraordinare ale arhitecturii populare italiene. Legenda spune că idea acestei construcții a venit în scopul sustragerii de la plata impozitului, pentru fiecare construcție nouă urbană. Trulli, căsuțele mici construite din rocă locală au fost considerate construcții temporare și instabile, ușor de a demolat și ca urmare ……neimpozabile. 

Și deși aceste structuri, impresionante și unice totodată, se găsesc, în multe alte regiuni ale Italiei,… Alberobello rămâne, capitala “Trulilor”. 

Acest oraș unic, de poveste,  m-a dus cu gândul la o atracție, mai degrabă, pentru copii. Dar, odată ajunsa aici, plimbându-ma pe străduțele flancate pe fiecare parte cu “trulli”, ma așteptam ca,…. în orice moment,…. din ele să prindă viață nu Cipollino, ci hobiții: acele creaturi mici, imaginare, create de scriitorul J.R.R. Tolkien.

Cele mai multe dintre aceste căsuțe sunt, însă, magazine atrăgătoare, de suveniruri, iar unele sunt încă locuite si au grădini interioare incantatoare.  

Am avut în Alberobello una dintre cele mai romantice locații în care am stat vreodată. Complexul, tipic regiunii, situat într-o frumoasă grădină, cu o piscină în centru, și cu trulli răspândite într-o dezordine  calculată; camerele micuțe dar fermecătoare;  serviciul prestat de către  angajați; micul dejun; - totul a fost perfect. 

Seara am servit o cină îmbelșugată și delicioasa  într-unul dintre cele mai frumoase restaurante ale orașului – cu pereți și tavane din cărămidă roșie, cu arcade frumoase care formau separeuri, pentru intimitatea clienților, cu pereții pictați și o servire ireproșabilă.

 

În drumul nostru spre Bari, de unde aveam să ne “ luăm zborul” spre casă, am avut două surprize minunate.

 

Prima surpriză a fost “Sassi di Matera”. Nimic nu ne pregătise pentru  ceea ce ne aștepta în acest loc - cu originea într-o așezare troglodită preistorică -, un loc atât de puțin mediatizat. 

În mica regiune, din sudul Italiei, Brasilicata, într-un mic canion sculptat de raul Gravina di Materă, se află “Sassi di Matera” - un oraș antic și spectaculos, unul dintre cele mai interesante și neobișnuite orașe ale Italiei  și totuși aproape necunoscut turiștilor.

În anul 1993 orașul  a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO  ca

 "un remarcabil exemplu, al unei așezări troglodite, în regiunea mediteraneană, perfect adaptată la ecosistemului său".

Peșterile, palatele, bisericile din rocă, scările, balcoane, grădinile și livezile, toate fac din acest loc, un loc unic.

Săpate direct în stânca calcaroasa,  casele,- case-peșteri originale, extinse cu fațade, care le fac să pâră case normale -, se îngrămădesc unele peste altele pe peretele abrupt al stâncii, deasupra defileului, oferind o priveliște fascinantă. 

Aceste case au fost folosite ca locuințe, de sute de familii, până în 1950, când, condițiile mizere din acestea, au condus la un scandal național. Orașul considerat o rușine pentru Italia  a fost evacuat. Totuși, o parte dintre foștii locuitori s-au întors și au renovat casele vechi, transformadu-le în locuințe confortabile și moderne, în hoteluri, pensiuni și restaurante.

Pe parcursul vizitei, ghidul local, ne-a atras atenția asupra: bisericilor din rocă, care se presupune că erau deja lăcașuri de cult în civilizația care a precedat creștinismul;

asupra grațioaselor  arcade și a frumoaselor fresce rupestre   ale acestora; a scoicilor fosilizate incorporate în tavanul din rocă a caselor-peșteri; ; a fiecărui amănunt din casele-peșteri care “vorbesc” despre stilul de viață al locuitorilor lor; și ne-a condus în locuri din care am avut vederi unice ale orașului și râului Gravina.

Mi-ar fi plăcut să stăm, aici, mai mult, pentru a înțelege mai bine istoria interesantă a orașului, pentru a intra în atmosferă lui unică,……. dar el a reprezentat, în acea călătorie, doar un scurt popas spre destinația finală. 

A două surpriză a venit odată cu ultimul popas, înainte de ultimul nostru obiectiv – Bari - și anume, Polignano a Mare,unde ne-am oprit pentru “o scurtă privire “ asupra orașului lui Domenico Modugno - compozitor și cântăreț, autor al hit-ului Volare -, a  cărui statuie, te întâmpină cu brațele deschise înainte de a pătrunde în oraș.

           

Cocoțat pe vârful unei stânci, deasupra apelor cristaline ale Mării Adriatice,  acest oraș cu origini grecești - considerat a fi cea mai veche așezare în Puglia -, este o mică bijuterie.

Primul tablou pe care l-am surprins, înainte de a intra în oraș, a fost plaja acestuia. Flancată de o parte și altă de stâncă, plaja, care de departe pare schița unui melc, te ademenește cu  apele ei  limpezi ca, cristalul.

După ce am trecut podul, antic roman, situat de-a lungul Via Traiana, am ajuns în fața porții vechi, prin care se face intrarea în oraș, ceea ce am făcut și noi, dar nu înainte de a admira frumoasele fresce cu care aceasta este ornata.

Centrul istoric, micuț, bine conservat, ne-a purtat, prin “țesătura” de străduțe întortocheate, printre casele albe tipice ale orașului și în cele din urmă spre locul cel mai captivant al orașului, - terasa panoramic - cu vederi uimitoare la Marea Adriatică.