Palatul Șuțu
Palatu Șuțu - palatul de poveste,
palatul “unde nu erai primit decât în caleașcă” -, a fost construit de
postelnicul Costache Grigore Șuțu, între anii 1833 -1835. Construit în stil
neogotic el spărgea, la acea vreme, tiparele unui oraș fanariot, cu locuințe
mici cu iz oriental și dădea tonul la transformarea orașului în spirit
European.
Costache Grigore Șuțu provenea
dintr-o familie greacă din Epir, descendent din domni fanarioți și era nepot de
frate al domnitorului Mihai Șuțu.
Povestea
postelnicului - personalitate puternică, un om ambițios, orgolios, foarte bogat
și cu spirit aventurier - este una plină de culoare.
Postelnicul Costache Grigore
Șuțu a fost implicat în complotul împotriva domnitorului Gheorghe Vodă Bibescu
și a participat la lovitura de stat împotriva lui Cuza Vodă, iar emblema
casei Șuțu, asemănătoare cu stema tării - cuprindea cele două elemente
distinctive oficiale, vulturul Munteniei și zimbrul Moldovei - a fost motiv de
dispută cu însuși Cuza Vodă.
În anul 1862, Grigore Șuțu
(urmașul lui Costache Grigore Șuțu ) și soția acestuia Irina Șuțu, au adus mari
transformări palatului. Amenajarea scării monumentale - cu două brațe spiralate
-; decorarea boltei; montarea oglinzi de Murano într-un cadru deosebit; au fost
încredințate sculptorului Karl Storck.
Palatul era înconjurat de un
parc cu vegetație luxuriantă, cu păsări exotice și figurine din porțelan
colorat, iar bazinul din grădină era realizat în stilul fântânilor de la
Palatul Versailles.
Demonstrație de lux și
eleganță, palatul cât și proprietarii acestuia devin etalonul vieții de
societate din a 2 a jumătate a secolului XIX.
Astfel, după 1875, în salonul
strălucitor al familiei Șuțu, balurile și seratele dansante, organizate de
aceștia, atrăgeau întreaga protipendadă a orașului și erau la concurență cu
petrecerile de la Otetelișanu, cu cele date în casă lui Gheorghe Bibescu, sau
în casa lui Grigore Cantacuzino, iar balurile costumate rivalizau doar cu
balurile de la Palatul Regal.
Iluminația exterioară - dată de
lămpile cu gaz aerian -, a palatului, făcea ca acesta să fie cel mai luminos
punct al Bucureștiului.
Potrivit descrierilor
istoricului Radu D. Rosetti, primul chip întâlnit la intrarea în palat era cel
al unui arnăut (paznic albanez), învesmântat după portul tipic arnăuțesc, „cu
fustanelă cusută cu fir de aur, încins peste mijloc cu-n brâu în care erau
înfipte două pistoale și având la șold un iatagan strașnic”.
Apoi, pe treptele scării interioare, ofițeri de
cavalerie, strict selecționați și instruiți, așteptau pentru a călăuzii
doamnele spre saloanele de bal și a le întreține în conversație
Splendoarea acelor vremuri a
dispărut odată cu moartea Irinei Șuțu, dar palatul continuă să ne impresioneze
și azi cu poveștile lui, sa ne atragă cu expoziții temporare și mai ales cu serile minunate de concerte, care au loc aici de peste 18 ani.
Pentru cei care doresc să
redescopere istoria orașului București, muzeul găzduiește expoziția permanentă
“Timpul orașului”.
Ideea acestei expoziții a
venit de la ceasul unic, cu rotație inversă, din holul palatului și propune
vizitatorului “o călătorie începută în prezent și care se îndreaptă spre
trecut”.
Iar în fiecare miercuri de la
oră 19:00, în holul mare de jos al muzeului, la picioarele scărilor fastuoase,
au loc concerte de muzică clasică ale Fundației ACCUMM. Intrarea este liberă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu