Casa memorială Ligia și Pompiliu Macovei
În spatele dealului Mitrolopiei - cândva
una dintre cele mai vechi și frumoase zone locuite din capitală -, pe strada 11
Iunie la numerele 36-38, se află Casa memorială Ligia și Pompiliu Macovei, o
clădire din alte vremuri, înconjurată de o grădină generoasă, o casă memorială
mai puțin cunoscută bucureștenilor, la fel ca și numele proprietarilor ei.
Casa, construită în stilul eclectic
francez, care a fost odată magazin de pălării și locuința a unui evreu, a fost
cumpărată de soții Macovei în anul 1952.
Colecționari și mari iubitori de artă,
cu o mare dragoste pentru frumos, soții Macovei au adunat o viață întreagă lucrări
extraordinare, din diferite colțuri ale lumii, pe care le-au
donat, apoi, cu generozitate: Muzeului Municipiului București, Muzeului Național
de Artă al României și Muzeului Satului.
Această casă veche, care ascunde
“copilul” soților Macovei - colecția lor de artă -, te face să călătorești în
timp și spațiu, căci ea cuprinde:
•
piese de mobilier de diferite stiluri și
influențe: Biedermier, Ludovic al V-lea, obiecte din Franța, Spania,
Portugalia, China, dar și autohtone din Moldova, Oltenia, Transilvania;
•
un număr impresionant de covoare românești,
turcești, covoare din Bohora sau cele de rugăciune Kashan;
•
cristaluri de Boemia, carafe venețiene,
ceainice și statuete chinezești, scaune din Afganistan.
Din holul de la intrare am urcat câteva
trepte pe scara de onoare din marmură, cu frumoase balustrade din lemn și fier
forjat și am pătruns apoi în salonul de primire printr-o ușă cu suprafețe mari
vitrate, care oferă vedere asupra întregului spațiu central.
Atmosfera din această casă îți da
impresia că ai venit să faci o vizită cuiva care încă nu a ajuns acasă.
În salonul de primire - într-o armonie plăcută -, toate piesele expuse: mobilierul - piese rare cum ar fi: un șemineu din faiantă colorată deasupra căruia se află o frumoasă oglindă de Bohemia și un vas ritual, aparținând dinastiei Shang (1711 – 1066 i.Ch.), bufetele Biedermayer și fotoliile “Renaștere Italiană” -; picturile care împodobesc pereții și care aparțin unor pictori români celebri precum Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Alexandru Ciucurencu, ........, au rămas în casă așa cum au fost gândite de proprietari.
Tabloul lui T. Pallady cu imaginea unei
femei pe jumătate dezgolită, într-un balansoar-
portretul iubitei lui Pallady, franțuzoaica Ivonne Cusynne -, a fost
cumpărat direct de la pictor cu ocazia ultimei expoziții a acestuia, cu banii
reprezentând dota pentru căsătoria Ligiei.
În sufragerie pot fi admirate: bufetul
Renaștere barocă frumos decorat cu sculpturi ilustrând viață lui Iacob și scene
de vânătoare; o masă spaniolă din secolul XVII din mahon masiv și scaune din
piele; un bufet din două corpuri cu coloane în torsadă din Renaștere timpurie
franceză și două mese Henri IV renaștere franceză timpurie.
Pereții sunt acoperiți de tablouri în
mare parte românești, care aparțin lui Gheorghe Petrașcu, Ioan Andreescu, Iosif
Iser, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu.
Colecția de artă populară, din următoarea
camera, m-a emoționat prin varietatea și frumusețea obiectelor expuse, obiecte de pe
tot teritoriul românesc: un scrin
transilvănean din 1813; un colțar din
1826 cu ceramică populară românească și
ungară; un dulap țărănesc german transilvănean; scaune
din lemn din Oltenia; icoane, din care
unele brâncovenești, pe lemn sau pe sticlă; covoarele moldovenești.
Biblioteca, care cuprinde aproximativ
11.000 de volume, dintre care cea mai mare parte sunt din domeniul artelor,
esteticii și filozofiei, nu este nici ea lipsită de piese de mobilier
deosebite cum ar fi: o sobă impozantă
din teracotă din Boemia, un biroul Louis-Philippe, o lampă de birou care a
aparținut arhitectului Ioan Mincu.
Picturile, în stil
expresionist și lucrările de grafica ale Ligiei Macovei sunt expuse în atelierul acesteia, o încăpere mare despărțită
odată de un glasvand. Și aici găsim piese rare de mobilier cum ar fi o fată de ladă
Gotic-Flamboyant din secolele XIV– XV, un dulap burgund și altul provensal, o
masă transilvăneană din secolul al XIX-lea.
Un muzeu mic dar cu un farmec deosebit,
o casă care vorbește despre o viață închinată artei, despre pasiunea comună
care i-a unit într-o mare dragoste pe cei doi proprietari.
Din păcate timpul și uitarea au lăsat
urme grele peste această casă.
Ligia Macovei a frecventat, între 1934-1939,
cursurile secției de artă decorativă la Școală de Belle-Arte din București,
având printre profesori și pe Cecilia Cutescu Storck.
Ca și grafician a ilustrat volumele
eminesciene-pentru care a primit premiul de “Artist Emerit al Statului”-și
deasemenea operele lui Tudor Arghezi.
Pompiliu Macovei, arhitect și diplomat,
a fost arhitect-șef al Capitalei în anii regimului comunist, ministru al Culturii și ministru adjunct la
Externe, ambasador UNESCO în Franța și Italia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu