Aventura mea exotica - Partea a IIa Vietnam

Așa cum menționam în prima parte a postării mele, Cambodgia-Vietnam, mi-am dorit mult sa ajung să văd  templele Angkor din Cambodgia și să plutesc pe apele golfului Halong - una   dintre cele 7 minuni naturae ale lumii - din Vietnam.

Nu aveam alte mari așteptări de la Vietnam. Dar pe măsură ce treceam de la haoticul Hanoi la pacea și liniștea din golful Ha Long, de la fermecătorul oraș Hoi An, la monumentalele construcții, ale fostei capitale imperiale Hue, de la combinația tradițional – modern, din Ho Chi Min, la varietatea amețitoare de verdeață a Deltei Mekong, am fost fascinată și  captivată de tot ceea ce vedeam.

HANOI este un oraș în care totul contrastează: clădirile guvernamentale impunătoare cu farmecul pagodelor; arhitectura colonială franceză cu casele tradiționale colorate; traficul infernal al orașului cu liniștea parcurilor încărcate de vegetație.

Templul Literaturii a fost, cel putin pentru mine, unul dintre cele mai pitorești obiective turistice din Hanoi. Un loc sacru din Vietnam - mai ales pentru discipolii lui Confucius -, templul este un exemplu de arhitectură vietnameză. În prezent un memorial pentru educație și literatură, el a fost prima universitate din țara, fiind inaugurată în anul 1076.

Ceea ce da viață, însă, azi, templului, este mulțimea de studenți care vine aici pentru a celebra sfârșitul anului școlar/universitar, sau pur și simplu pentru a face poze. O asemenea zi am prins și noi, ceea ce a făcut ca locul să fie plin de culoare, frumusețe, tinerețe și veselie.

“Pagoda pe un singur stâlp”, ne-a încântat și ea privirile cu forma ei de floare de lotus, simbolul purității la budiști și un simbol important pentru locuitorii din Hanoi. Pagoda din lemn, sprijinită pe un singur pilon de piatră, a fost construită de regele Ly Thai To în 1049 drept recompensă pentru soția sa care i-a dăruit un fiu. 

Cea mai excitantă experiență în Hanoi, însă, a fost cea a traficului…….

Peste două milioane de motociclete, scutere, motorete umplu străzile din Hanoi. Bărbați cu mărfuri ambalate în cutii, așezate unele peste altele, de nu mai vezi cine conduce mijlocul de transport și te întrebi cum de acesta își mai păstrează poziția verticală de atâta greutate; familii cu doi, trei copii înghesuiți pe un scuter, încât nu înțelegi cum de părinții își expun în acest fel copiii, traficului infernal; fete cu tocuri, fuste scurte și căști de protecție colorate; sunt parte din atmosfera orașului. 

Dar dacă nouă traficul din Hanoi ni s-a părut haotic și nebunesc, pentru vietnamezi se pare că, conceptul “keep going” chiar funcționează.

Cu timpul am învățat și noi cum funcționează acest flux: tot ceea ce trebuie să faci este să menții ritmul, să nu eziți și toate motocicletele, scuterele, motoretele, vor  aluneca lin pe lângă tine  fără ca  vreun accident sa aibă loc.

Pentru croaziera în golful HA LONG ne-am îmbarcat pe vasul Pelican, care ne-a impresionat cu confortul din cabinele sale, dar mai ales prin serviciile oferite. 

Cabina, cu un perete întreg din sticlă, ne-a oferit plăcerea de a admira frumoasele peisaje care se derulau prin fața noastră, în timp ce pluteam printre “nestemate și jad”; mesele savuroase și abundente; măiestria artistică a bucătarilor care transformau cel mai simplu fel de mâncare într-o adevărata operă de artă, că aproape te jenai că trebuie să o deranjezi; amabilitatea personalului ambarcațiunii și antrenarea noastră în pregătirea ”pachețelelor de  primăvară” pentru masa de seară,........ toate au contribuit la atmosfera destinsă și veselă care ne-a însoțit pe tot parcursul croazierei.

Frumusețea naturală a golfului Ha Long te lasă fără cuvinte. Sute de stânci calcaroase, de mărimi și forme diferite; sute de insulițe pitorești răsfirate în apele de smarald ale golfului; formează un tablou fascinant,.. un decor de basm… 

Privind acest tablou, gândul îți zboară la legenda care spune că în vremuri îndepărtate, când Vietnam-ul se lupta cu diferiți atacatori, zeii au trimis o familie de dragoni care au scuipat nestemate și jad, care apoi s-au transformat în insulele și insulițele din golf, formând o barieră în calea invadatorilor. Și un gând năstrușnic, mi-a trecut și mie prin minte – “este firească atâta frumusețe dacă ea s-a “născut” din nestemate și jad”.

Dar golful avea să ne dezvăluie și alte comori ale sale: peșterile minunate și misterioase săpate de ape în insulele sale. Am vizitat una dintre cele mai frumoase grote din zonă și anume peștera Sung Soț (Peștera Surpriză). Și ea este în adevăr o peșteră surpriză. Ascunsă pe o insulă, care este mai degrabă un munte împădurit, urci mai multe trepte înguste și întortocheate până să ajungi la ea.

Descoperită acum 100 de ani, de francezi, care au fost impresionați de formele misterioase și de dimensiunile ei, ea continuă și azi să  încânte privirile, cu încăperile  ei  spectaculoase al căror farmec este  pus și mai  mult  în  valoare  de sistemul de iluminat. Iar la ieșirea din peșteră am fost surprinși din nou. De data aceasta de vederea uluitoare, asupra Golful Ha Long, care se deschidea în fața noastră.
Ha Long este cu adevărat un loc de vis și este de înțeles de ce  a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Vietnam.

O plimbare la pas prin HOI AN îți dezvăluie comoara sa cea mai de preț: arhitectura veche de secole. 

Odată un important port commercial internațional, orașul este o reprezentare a fuziunii diferitelor culturi: vietnameză, chineză și japoneză în principal, dar și europeană.  Strada principală este mărginită pe de-o parte de râu iar pe de alta de case tradiționale din lemn, cu balcoane și porți sculptate cu măiestrie……..

Casa Tan Ky, construită cu două secole în urmă de o familie vietnameză, este o bijuterie păstrată de șapte generații, cu un interior fascinant, în care elemente chineze, japoneze și europene vin să facă dovada fuziunii de culturi, despre care  aminteam mai sus. Coloanele care susțin acoperișul casei sunt încrustate cu poezii scrise în chineză; plafonul, care este susținut de trei grinzi progresiv mai scurte, una deasupra celeilalte, îmbrăcate în panglici de mătase, indică influențe japoneze, iar balconul din lemn sculptat, din curte, este decorat cu frunze de struguri, import european. 

Emblematic pentru Hoi An este fermecătorul pod   japonez,  acoperit. Construit  cu 400 de ani în urmă, de comunitatea japoneză, el leagă cartierul chinez de cel japonez.

Sala de consiliu sau de întrunire Fujian - la început o pagodă dedicată lui Budha,  transformată apoi într-un templu dedicat zeiței mării, Thien Hau -, este astăzi un  simbol de arhitectură al orașului Hoi An și în același timp o capodoperă de patrimoniu, de importantă istorică.

Dar toate  căpăta o strălucire aparte la lăsarea serii, când orașul se transformă într-un loc de poveste.  Lampioane multicolore, din hârtie, mătase sau stuf, atârnate deasupra străzilor,  aruncă o lumina magică, peste zidurile și porțile clădirilor vechi ale orașului.

    

De la Hoi An am vizitat ruinele Champa, înscrise pe lista Patrimoniului UNESCO.

Sanctuarul My Son, candva cel mai important centru intelectual și religios al regatului Champa, este situat într-un cadru feeric - o vale înconjurată de munți, parțial acoperită de junglă luxuriantă.

Poporul Champa, predominant hindus, a condus Vietnam-ul de Sud și Centrul Vietnam-ului din secolul al 4-lea pană în sec. al 13-lea

Redescoperit, la sfârșitul secolului al 19-lea, de francezi, care au restaurat părți ale complexului, situl este bombardat, mai târziu, de americani, cele mai multe dintre temple fiind devastate. Cu toate acestea, este considerat unul dintre cele mai importante complexe de temple hinduse din Asia de Sud-Est și unul dintre cele mai importante situri de patrimoniu de această natură în Vietnam.

 

Vizitarea mormintelor imperiale din HUE - fosta capitală imperială și sediul celor 13 regi ai dinastiei Nguyen -, a însemnat mai mult decât a lua contact cu istoria și cultura vietnameză. A fost o evadare din agitația orașului, în arhitectura interesantă, în decorul natural încântător, în atmosfera liniștită, a acestor monumente.  

Mormântul imperial Tu Duc, considerat a fi cel mai frumos mormânt imperial din Hue - folosit de către împărat, în timpul vieții, ca Palat de Vară și retragere spirituală -, este așezat într-un frumos peisaj natural. 

Împăratul a acordat o atenție deosebită decorului în care a fost construit acest complex. La intrare, în partea dreaptă se vede o mică insulă, pe frumosul lac cu nuferi - Khiem Luu, iar clădirile înconjurate de grădini, bazine și piscine, sunt într-o deplină armonie unele cu altele.

Locul, departe de a-ți aminti că aici este un monument funerar, te face să te simți că într-un mic paradis de copaci, de poezie….

Impresionantul mormânt, situat dincolo de curtea de Onoare, găzduiește o piatră masivă gravata cu o narațiune scrisă chiar de împărat. Dar, cu toate că împăratul a petrecut aici destul de mult timp, el a fost înmormântat într-un loc secret, care rămâne să fie descoperit, probabil, de generațiile viitoare.

Situat la poalele muntelui Chau Chu, mormântul imperial Khai Dinh te impresionează de la prima vedere cu intrarea sa sobră, cu cele trei rânduri de scări cu câte 37 de trepte, ale căror balustrade au fost sculptate în formă de dragoni. Ajuns la ultima treaptă, înainte de a te bucura de curtea interioară în care stau aliniați străjeri din piatră, te întorci și admiri priveliștea care înconjoară acest templu: munții, ca niște valuri verzi uriașe, par să protejeze măreața construcție de restul lumii.

Dar, pe cât de sobra este intrarea în templu, pe atât de colorat și bogat ornamentat este interiorul, inspirat probabil de vizita împăratului în Franța.

Mormântul lui Minh Mang, este mai vechi și mai auster, dar are totuși o măreție dată de simetria construcțiilor arhitecturale.

După ce ai trecut de poarta principală frumos ornată, ajungi în curtea interioară cu două rânduri de statui din piatră, reprezentând elefanți, cai și mandarini. Monumentul are trei poduri, din piatră, peste un lac limpede, trei terase reprezentând cele trei puteri: cerurile, pământul și apa, și o grădină minunată. Iar de pe un pod de piatră peste Lacul Luna Nouă, o scară monumentală, cu balustrade-dragon, duce la mormânt lui Minh Mang, care se deschide doar o data pe an și anume la aniversarea morții împăratului.

 

Zidurile groase din piatră ale Citadelei, situată în interiorul orașului Hue, se înalță deasupra unui șanț cu apă, alimentat de râul Perfume, care a servit cândva nu numai ca protecție în față unor invadatori de dincolo de ziduri, ci și ca o cale navigabilă.

Porți maiestuoase te conduc în interiorul orașului imperial, dar din  păcate, în interiorul zidurilor Cetății, a mai rămas doar o umbră din pagodele complicate, frumosul palat feudal și grădinile bogat ornamentate de altădată. Poziția strategică a orașului, l-a transformat, în timpul războiului, în bază aeriană Americană. Grav bombardat în timpul războaielor franceze și americane, din 148 de clădiri  au mai supraviețuit doar 20.

    

Cunoscut odinioară ca “Perla din Estul îndepărtat”, Ho Chi Minh  este o zonă urbană dinamică, în care zgârie-nori moderni, pagodele în stil oriental și arhitectura clasică franceză combina vechiul cu noul într-un mod unic vietnamez.

Exemplul cel mai viu este Dong Khoi - astăzi centrul vieții comerciale al orașului -, un bulevard pe care merită să rătăcești pentru a admira clădirile coloniale franceze care încă mai păstrează farmecul de altădată: Hotel Continental, Opera, Hotel de Ville (primăria). In apropierea lor,  zgârie-nori - turnuri  moderne de birouri -, dar și buticuri de lux, cafenele și restaurante elegante.

In mijlocul orașului, înconjurată de o gradină pașnică, se află, Catedrala Notre Dame, construită la sfârșitul anilor 1880 de coloniștii francezi. Construită din cărămidă roșie, importată din Marsilia, în stil neo-clasic, ea își înalță semeață, turnurile pătrate înalte de 40 de metri, spre cer. 

In apropierea catedralei, se află Oficiul Poștal Central, proiectat de Gustave Eiffel, bine conservat, un frumos exemplu de arhitectură franceza și, probabil, cel mai grandios oficiu poștal din Asia de Sud-Est.

Dacă intrarea, în templul  Thien Hau - cu exteriorul proiectat cu un acoperiș tradițional, curbat pe care stau dragoni, figurine mici din porțelan, simboluri din religia chineză -, nu te impresionează prea mult datorita faptului ca este  neîntreținută, așteaptă pana ce vei pășii în interiorul lui.  

Frumusețea acestuia ți se va dezvălui în sculpturile și detaliile complicate ale decorului. Interiorul templului este de fapt o curte acoperită parțial. Linia superioara a acoperișului este împodobită cu frize ceramice complicate, dar frumoase și interesante - reprezentând scene din secolul al XIX-lea într-un oraș din China -. Altarul principal este dominat de trei statui ale Doamnei Marii. Dar fiecare colt al templului ascunde sculpturi, statui și opere de artă care așteaptă să fie descoperite. Una dintre caracteristicile distinctive sunt reliefurile ceramice care acoperă pereți și altarele templului, produse în două cuptoare de ceramică din China, în 1908. O alta este dată de bobinele conice de tămâie, agățate pe firele de sub acoperiș.
Templul Thien Hau este nu numai o lucrare valoroasă de istorie, arhitectură și sculptură, dar, de asemenea, un sit religios important al comunității chinez-vietnameze.

Lăsând  în urmă agitația din Ho Chi Minh, am făcut o incursiune fascinantă în secretele tunelelor Cu Chi.

Acest sistem de tunele - inițiat la începutul anului 1948, pentru a se servi ca adăpost în timpul atacurilor aeriene franceze -,  a devenit legendar în 1960 și a căpătat o importantă strategică enormă, când trupele de gherilă comuniste cunoscute sub numele de Viet Cong (VC) au extins rețeaua de tuneluri, pentru a găzdui trupe, comunicații și provizii de transport, pentru pune capcane și a lansa atacuri surpriză, după care să poată dispărea în subteran pentru siguranță.

121 de km. din vechiul sistem de tunele au fost conservați de Guvernul vietnamez și transformați într-un parc memorial al războiului.

Nu poți să nu fi uimit de ingeniozitate uimitoare folosită pentru a menține viața în acele tuneluri, să nu fi copleșit de tenacitatea celor care au trăit și luptat în condițiile atât de dure impuse de viata în subteran, conduși de un singur ideal, acela al libertății.

Fiecare zi, fiecare vizită, a adus cu sine o mulțime de emoții frumoase și puternice - încântare și entuziasm; surprindere și uimire; interes și curiozitate -; emoții pe care le-am trăit profund, care m-au făcut să mă simt minunat, să fiu fericită. Si,....DA, cred cu adevărat, că dacă pui pasiune în ceea ce faci, sau mai bine zis, iți urmezi o pasiune, poți fi fericit.