Orase si sate de poveste - Drumul vinului din Alsacia

  

Drumul vinului - Alsacia

 

Obernai, Ribeauville, Riquewihr, Colmar, Eguisheim, sunt câteva dintre satele și orășelele de poveste de pe ruta “drumul vinului” din Alsacia, traseu care acoperă mai mult de 170 km., trasând o linie șerpuitoare, de la nord din Marlenheim, până în sud la  Thann.

Drumul Vinului - creat la 30 mai 1953, de către biroul de turism cu ocazia unui raliu -, este un concept care combină plăcerea de a afla mai multe despre vinurile care sunt produse aici, dar mai ales de a degusta unele dintre cele mai fine vinuri,  cu vizitarea satelor tradiționale și a castelelor din jur. 

Am plecat la drum relaxate, știind că, de data aceasta, nu va fi vorba de o alergare, cu harta în mană - în care să ne asigurăm că vom atinge toate obiectivele, catalogate ca un “must” în ghidurile de turism -,  ci de o plimbare de voie, în care să descoperim, să privim și să admirăm, în tihnă, tot ceea ce ne poate încânta privirea.

Si am trăit o experiență frumoasă.

Mai întâi, au fost: podgoriile; dealurile de la poalele munților Vosges; castelele așezate pe vârfurile stâncoase ale dealurilor; fântânile fermecătoare - sculptate în lemn, pentru călătorul însetat -;… care ne-au oferit imaginea feerica a acestei zone.

Apoi, au fost orașele și satele, în care - în majoritatea lor - pare ca timpul s-a oprit în loc,....... în zilele lor de glorie, din secolele 15 și 16.

Simpla plimbare pe străduțele pitorești ale satelor, de-a lungul cărora stau aliniate  frumoasele case “half tembered”, ne-a umplut de bucurie.

Ne-am dat seama că farmecul incontestabil al acestor sate, stă în principal în casele tradiționale. Casele, medievale și renascentiste - frumos restaurate; cu modele diferite de grinzi din lemn; vopsite în culori strălucitoare, dar fiecare cu o culoare diferită; împodobite cu frumoase muscate roșii. -, dau un aspect cald și primitor satelor și orășelelor, contribuind la imaginea specifică zonei. 

 

Obernai - un orășel perfect pentru imaginea unei cărți poștale.

Am rătăcit pe străzile înguste, pietruite, ale orașului și ne-am oprit în piețele mai mari sau mai mici, în fața caselor, a fântânilor, a statuilor,…………

Am admirat Clopotnița - un turn cu ceas, înalt de 60 de metri, cu o balustradă frumos decorata în partea de sus - și Primăria – o clădire din secolul al 14-lea, cu un minunat balcon sculptat în piatră.

O imagine fermecătoare ne-a oferit-o fântâna „celor șase găleți de bine“, în stil renascentist, construită în secolul al 16-lea, cu coloane în stil corintic și care are șase găleți de lemn, toate plantate cu flori.

Biserica Sfinților Petru și Pavel, construită din piatră roșie, cu o fațadă impunătoare și turnuri înalte frumos decorate, nu a trecut nici ea neobservată.

Înconjurat de meterezele originale, orașul ne-a oferit și posibilitatea unei plimbări plăcute, pe aleea mărginită de copaci din exterior.

Barr

La Barr ne-am oprit doar pentru câteva momente în centrul orașului - Place de l'Hôtel de Ville -, o piață atractivă,  în care se află două dintre cele mai importante clădiri ale orașului: primăria și Grefa Seigneurial - o clădire frumoasă, cu o cupolă minunată pe acoperiș - si o fântână mare în mijloc

 

Ribeauville

O parte din fortificațiile medievale, ale orașului, încă se mai păstrează. Și de asemenea, unele dintre turnurile de apărare printre care și «Tour des Bouchers» (Turnul Măcelarilor) , care datează din secolul al 13-lea și care a fost reconstruit în secolul al 18-lea.

Ruinele a trei castele fortificate, care au aparținut, în trecut, conților de Ribeaupierre și care domină orașul și dealurile din jurul lui, oferă un tablou încântător pasionaților de fotografie și nu numai.

In piața din centrul vechi al orașului, se află: clădirea primăriei, înconjurată de case pitorești; o fântână impresionantă și mai multe cafenele, unde poți petrece câteva momente plăcute, înainte de continuarea călătoriei.

Una dintre cele mai frumoase case din lemn “ half tembered” din Ribeauville este

‘Maison des Ménétriers’- “Casă de lăutari” -. Deasupra ușii, casa are o loja încântătoare cu două statui din lemn, care înfățișează Bună Vestire. Casa  datează din 1663 și poartă inscripția „Ave Măria Gracia Plena“, referindu-se la pelerinajul dedicat Fecioarei Maria. 

Riquewihr

Recunoscut ca unul dintre cele mai frumoase sate din Alsacia, pentru arhitectura sa medievală pitorească, ascuns între podgorii și munții Vosges, Riquewihr este un sat faimos și pentru renumitul vin “Riesling”.

Satul arată și astăzi exact așa cum arăta în secolul al 16-lea, ceea ce-i dă un aer romantic.

Un sat mic, minunat, cu: ziduri fortificate medievale; porți de intrare din piatră; străzi pietruite pitorești; fântâni din vremuri medievale și bineînțeles casele “half timbered”, viu colorate în: albastru, galben pal, violet, stins turcoaz și verde deschis, cu uși masive, din lemn bogat sculptat.

O mare parte din fortificațiile medievale încă se mai păstrează, iar unul dintre monumentele istorice ale orașului este celebrul turn Dolder, din capătul străzii principale și care este și poarta de sus a orașului. 

Pe strada principala, se află casa - denumită cândva „zgârie-nori“ , datorită înălțimii neobișnuite pentru acea vreme (1561) – o casă cu cinci etaje din lemn-cadru -, care este și una dintre cele mai mari case “half timbered” din Alsacia.

Iar lângă turnul Dolder se află casa cu cea mai bogat decorată fațadă din Riquewihr: The gourmet’s house “A l’etiole” .

O altă casă care ne-a atras atenția a fost casa cu curte, a nobililor Berckheim, o casă din piatră cu o turlă hexagonala și un cadran solar.

 

 

Colmar

Colmar, catalogat ca unul dintre cele mai frumoase orașe ale Franței, a rămas relativ neschimbat de-a lungul secolelor, iar plimbarea, prin cartierele vechi ale orașului, cu labirintul captivant de străzi pietruite și case burgheze tipic alsaciene, pare o călătorie plăcută, înapoi în timp.

Piața Catedralei este dominată de biserica colegiu, Saint-Martin Collegiate Church. Arhitectura gotică uimitoare a bisericii, îi da măreția unei catedrale, ceea ce îi determină pe locuitorii orașului să se refere la ea că la o catedrală. Construită, între secolele 13 și 14, din pietre roșii, în formă de cruce latină, cu acoperișuri din țiglă colorata și portaluri medievale interesante în exterior, biserică are un aer local specific Alsaciei. Interiorul bisericii este ornat cu vitralii splendide, din secolul al 13-lea, care prezintă povești biblice, cum ar fi Cină cea de Taină.

O zonă istorică bine conservată a orașului vechi se află între Rue des Tetes, Rue des Clefs, și Rue des Marchands, unde nu ști spre care casa sa-ți îndrepți mai întâi privirea.

Maison Pfister, construită în 1537, pentru un pălărier, un amestec de stiluri medieval și renascentist. 

Maison des Têtes, o clădire bogat ornamentată renascentist, cu o fațadă decorată cu busturi mici și fețele diferitelor personaje - acum un hotel de cinci stele, cu un restaurant gastronomic renumit.

Ancien Corps de Garde (fostă Casă Gardă), înființată în 1575, considerată o bijuterie a arhitecturii renascentiste în zonă Rinului Superior, o clădirea cu o fereastră de Oriel și o loja bogat decorata. 

Sau, una dintre cele mai vechi clădiri din Colmar, clădirea Adolph, construită în jurul anului 1350, o clădire cu ferestre arcuite în stil gotic, cu influențe ale arhitecturii religioase asupra arhitecturii urbane.

O scurtă plimbare de la Casa Vămii Vechi ne-a dus la Quartier des Tanneurs (Cartierul Cositorarilor), un cartier frumos de canale pitorești și case minunat restaurate.

Dar, ca să guști pe deplin farmecul centrului istoric al orașului, trebuie să completezi vizita cu o plimbare cu barca prin „Petite Venise“.

Plimbarea, te conduce nu numai de-a lungul canalului Launch,  cu restaurante, case de pescari, colorate, construite chiar pe marginea canalului, de-a lungul “Quai de la Poissonnerie” și poduri pietonale pitorești, dar și prin locuri, cu vegetație luxuriantă, minunate.

Eguisheim

Străzi pietruite, case “half-timbered”, fântâni, multe flori - ai spune că totul se repetă - și totuși, fiecare sat în parte, continuă să ne farmece prin finețea detaliilor care le diferențiază. 

Plimbarea prin sat, la voia întâmplării, duse de inspirația de moment, a fost o încântare.

Pe lângă mulțimea de conace și case, tipice Alsaciei, satul are și câteva monumente istorice. Astfel, în piața central, a satului, se afle Biserică Saint-Peter și Saint-Paul - o biserică mică, dar frumoasă, cu elemente arhitecturale gotice - și un castel - locul de naștere al Papei Sf Leon al IX (1002-1054). Fântâna Sf. Leon, în stil renascentist, din sec. al 16 –lea, întregește imaginea fermecătoare a pieții.   

Rătăcind pe străduțele pietruite și înguste, care înconjoară centrul vechi, am dat peste cel mai pitoresc tablou din sat - un porumbar fermecător, din dreptul căruia se despart două străduțe în formă de V,  

Fiecare conac, casă, han, magazin cu produse tradiționale, sunt mărturii ale dragostei locuitorilor pentru satul lor.

Când vizitezi regiunea Alsacia, Eguisheim este un oraș care nu poate fi ratat. Equisheim este orașul grădină, este orașul florilor. Intrările în clădiri, balcoanele, ferestrele, scările exterioare din lemn, frumos sculptate,… toate abundă de flori.

    

Haut-Koenigsbourg

Ceată care ne învăluia, în timp ce urcam drumul prin pădure, spre castel, făcea ca siluetă impunătoare a clădirii, din gresie roz, abia să se zărească. 

Într-o zi însorită am fi avut prilejul să admirăm de sus, vederea panoramică asupra Câmpiei Alsaciei, Pădurea Neagră (Germania) și chiar Alpii elvețieni.

În schimb am apreciat că tocmai această ceată făcea atmosfera care ne înconjura și mai romantică. 

Situat în Munții Vosges, castelul istoric Haut Koenigsbourg, a fost construit în secolul al XII-lea peste ruinele romane anterioare, cu scopul protejării rutelor de vin, argint și sare. 

Și cu toate că a ars în două rânduri, în sec. al XV-lea și în timpul Războiului de treizeci de ani, castelul a fost de fiecare data reconstruit, respectând cu fidelitate

arhitectura Evului Mediu, ceea ce face din el un castel de poveste.

Mi-a plăcut mult drumul pe jos, de la parcare până la castel, poarta principală, castelul în sine, curtea interioară,…………..

Mai întâi am văzut meterezele defensive și turnurile care înconjoară castelul, apoi poarta principală frumos ornată. După ce am traversat podul din lemn cu lanțuri din fier, am pătruns în curtea interioară, de unde am admirat: balconul cu pereți pictați în culori armonioase, turnul din piatră roz în interiorul căruia se află scară care te conduce la etaj, fântâna medievală și moara de vânt dintr-un colț al curții.

Dar,… cel mai mult, m-au impresionat interioarele castelului: camerele decorate rafinat cu sculpturi și picturi murale; mobilierul renascentist; sobele uriașe din fontă în culori minunate și somptuos ornate; tavanul din lemn sculptat; vitraliile strălucitoare ale ferestrelor.

Sa exploram aceasta zona a fost o încântare pentru ochi și suflet.