Aventura mea exotica - Partea a IIa Vietnam

Așa cum menționam în prima parte a postării mele, Cambodgia-Vietnam, mi-am dorit mult sa ajung să văd  templele Angkor din Cambodgia și să plutesc pe apele golfului Halong - una   dintre cele 7 minuni naturae ale lumii - din Vietnam.

Nu aveam alte mari așteptări de la Vietnam. Dar pe măsură ce treceam de la haoticul Hanoi la pacea și liniștea din golful Ha Long, de la fermecătorul oraș Hoi An, la monumentalele construcții, ale fostei capitale imperiale Hue, de la combinația tradițional – modern, din Ho Chi Min, la varietatea amețitoare de verdeață a Deltei Mekong, am fost fascinată și  captivată de tot ceea ce vedeam.

HANOI este un oraș în care totul contrastează: clădirile guvernamentale impunătoare cu farmecul pagodelor; arhitectura colonială franceză cu casele tradiționale colorate; traficul infernal al orașului cu liniștea parcurilor încărcate de vegetație.

Templul Literaturii a fost, cel putin pentru mine, unul dintre cele mai pitorești obiective turistice din Hanoi. Un loc sacru din Vietnam - mai ales pentru discipolii lui Confucius -, templul este un exemplu de arhitectură vietnameză. În prezent un memorial pentru educație și literatură, el a fost prima universitate din țara, fiind inaugurată în anul 1076.

Ceea ce da viață, însă, azi, templului, este mulțimea de studenți care vine aici pentru a celebra sfârșitul anului școlar/universitar, sau pur și simplu pentru a face poze. O asemenea zi am prins și noi, ceea ce a făcut ca locul să fie plin de culoare, frumusețe, tinerețe și veselie.

“Pagoda pe un singur stâlp”, ne-a încântat și ea privirile cu forma ei de floare de lotus, simbolul purității la budiști și un simbol important pentru locuitorii din Hanoi. Pagoda din lemn, sprijinită pe un singur pilon de piatră, a fost construită de regele Ly Thai To în 1049 drept recompensă pentru soția sa care i-a dăruit un fiu. 

Cea mai excitantă experiență în Hanoi, însă, a fost cea a traficului…….

Peste două milioane de motociclete, scutere, motorete umplu străzile din Hanoi. Bărbați cu mărfuri ambalate în cutii, așezate unele peste altele, de nu mai vezi cine conduce mijlocul de transport și te întrebi cum de acesta își mai păstrează poziția verticală de atâta greutate; familii cu doi, trei copii înghesuiți pe un scuter, încât nu înțelegi cum de părinții își expun în acest fel copiii, traficului infernal; fete cu tocuri, fuste scurte și căști de protecție colorate; sunt parte din atmosfera orașului. 

Dar dacă nouă traficul din Hanoi ni s-a părut haotic și nebunesc, pentru vietnamezi se pare că, conceptul “keep going” chiar funcționează.

Cu timpul am învățat și noi cum funcționează acest flux: tot ceea ce trebuie să faci este să menții ritmul, să nu eziți și toate motocicletele, scuterele, motoretele, vor  aluneca lin pe lângă tine  fără ca  vreun accident sa aibă loc.

Pentru croaziera în golful HA LONG ne-am îmbarcat pe vasul Pelican, care ne-a impresionat cu confortul din cabinele sale, dar mai ales prin serviciile oferite. 

Cabina, cu un perete întreg din sticlă, ne-a oferit plăcerea de a admira frumoasele peisaje care se derulau prin fața noastră, în timp ce pluteam printre “nestemate și jad”; mesele savuroase și abundente; măiestria artistică a bucătarilor care transformau cel mai simplu fel de mâncare într-o adevărata operă de artă, că aproape te jenai că trebuie să o deranjezi; amabilitatea personalului ambarcațiunii și antrenarea noastră în pregătirea ”pachețelelor de  primăvară” pentru masa de seară,........ toate au contribuit la atmosfera destinsă și veselă care ne-a însoțit pe tot parcursul croazierei.

Frumusețea naturală a golfului Ha Long te lasă fără cuvinte. Sute de stânci calcaroase, de mărimi și forme diferite; sute de insulițe pitorești răsfirate în apele de smarald ale golfului; formează un tablou fascinant,.. un decor de basm… 

Privind acest tablou, gândul îți zboară la legenda care spune că în vremuri îndepărtate, când Vietnam-ul se lupta cu diferiți atacatori, zeii au trimis o familie de dragoni care au scuipat nestemate și jad, care apoi s-au transformat în insulele și insulițele din golf, formând o barieră în calea invadatorilor. Și un gând năstrușnic, mi-a trecut și mie prin minte – “este firească atâta frumusețe dacă ea s-a “născut” din nestemate și jad”.

Dar golful avea să ne dezvăluie și alte comori ale sale: peșterile minunate și misterioase săpate de ape în insulele sale. Am vizitat una dintre cele mai frumoase grote din zonă și anume peștera Sung Soț (Peștera Surpriză). Și ea este în adevăr o peșteră surpriză. Ascunsă pe o insulă, care este mai degrabă un munte împădurit, urci mai multe trepte înguste și întortocheate până să ajungi la ea.

Descoperită acum 100 de ani, de francezi, care au fost impresionați de formele misterioase și de dimensiunile ei, ea continuă și azi să  încânte privirile, cu încăperile  ei  spectaculoase al căror farmec este  pus și mai  mult  în  valoare  de sistemul de iluminat. Iar la ieșirea din peșteră am fost surprinși din nou. De data aceasta de vederea uluitoare, asupra Golful Ha Long, care se deschidea în fața noastră.
Ha Long este cu adevărat un loc de vis și este de înțeles de ce  a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Vietnam.

O plimbare la pas prin HOI AN îți dezvăluie comoara sa cea mai de preț: arhitectura veche de secole. 

Odată un important port commercial internațional, orașul este o reprezentare a fuziunii diferitelor culturi: vietnameză, chineză și japoneză în principal, dar și europeană.  Strada principală este mărginită pe de-o parte de râu iar pe de alta de case tradiționale din lemn, cu balcoane și porți sculptate cu măiestrie……..

Casa Tan Ky, construită cu două secole în urmă de o familie vietnameză, este o bijuterie păstrată de șapte generații, cu un interior fascinant, în care elemente chineze, japoneze și europene vin să facă dovada fuziunii de culturi, despre care  aminteam mai sus. Coloanele care susțin acoperișul casei sunt încrustate cu poezii scrise în chineză; plafonul, care este susținut de trei grinzi progresiv mai scurte, una deasupra celeilalte, îmbrăcate în panglici de mătase, indică influențe japoneze, iar balconul din lemn sculptat, din curte, este decorat cu frunze de struguri, import european. 

Emblematic pentru Hoi An este fermecătorul pod   japonez,  acoperit. Construit  cu 400 de ani în urmă, de comunitatea japoneză, el leagă cartierul chinez de cel japonez.

Sala de consiliu sau de întrunire Fujian - la început o pagodă dedicată lui Budha,  transformată apoi într-un templu dedicat zeiței mării, Thien Hau -, este astăzi un  simbol de arhitectură al orașului Hoi An și în același timp o capodoperă de patrimoniu, de importantă istorică.

Dar toate  căpăta o strălucire aparte la lăsarea serii, când orașul se transformă într-un loc de poveste.  Lampioane multicolore, din hârtie, mătase sau stuf, atârnate deasupra străzilor,  aruncă o lumina magică, peste zidurile și porțile clădirilor vechi ale orașului.

    

De la Hoi An am vizitat ruinele Champa, înscrise pe lista Patrimoniului UNESCO.

Sanctuarul My Son, candva cel mai important centru intelectual și religios al regatului Champa, este situat într-un cadru feeric - o vale înconjurată de munți, parțial acoperită de junglă luxuriantă.

Poporul Champa, predominant hindus, a condus Vietnam-ul de Sud și Centrul Vietnam-ului din secolul al 4-lea pană în sec. al 13-lea

Redescoperit, la sfârșitul secolului al 19-lea, de francezi, care au restaurat părți ale complexului, situl este bombardat, mai târziu, de americani, cele mai multe dintre temple fiind devastate. Cu toate acestea, este considerat unul dintre cele mai importante complexe de temple hinduse din Asia de Sud-Est și unul dintre cele mai importante situri de patrimoniu de această natură în Vietnam.

 

Vizitarea mormintelor imperiale din HUE - fosta capitală imperială și sediul celor 13 regi ai dinastiei Nguyen -, a însemnat mai mult decât a lua contact cu istoria și cultura vietnameză. A fost o evadare din agitația orașului, în arhitectura interesantă, în decorul natural încântător, în atmosfera liniștită, a acestor monumente.  

Mormântul imperial Tu Duc, considerat a fi cel mai frumos mormânt imperial din Hue - folosit de către împărat, în timpul vieții, ca Palat de Vară și retragere spirituală -, este așezat într-un frumos peisaj natural. 

Împăratul a acordat o atenție deosebită decorului în care a fost construit acest complex. La intrare, în partea dreaptă se vede o mică insulă, pe frumosul lac cu nuferi - Khiem Luu, iar clădirile înconjurate de grădini, bazine și piscine, sunt într-o deplină armonie unele cu altele.

Locul, departe de a-ți aminti că aici este un monument funerar, te face să te simți că într-un mic paradis de copaci, de poezie….

Impresionantul mormânt, situat dincolo de curtea de Onoare, găzduiește o piatră masivă gravata cu o narațiune scrisă chiar de împărat. Dar, cu toate că împăratul a petrecut aici destul de mult timp, el a fost înmormântat într-un loc secret, care rămâne să fie descoperit, probabil, de generațiile viitoare.

Situat la poalele muntelui Chau Chu, mormântul imperial Khai Dinh te impresionează de la prima vedere cu intrarea sa sobră, cu cele trei rânduri de scări cu câte 37 de trepte, ale căror balustrade au fost sculptate în formă de dragoni. Ajuns la ultima treaptă, înainte de a te bucura de curtea interioară în care stau aliniați străjeri din piatră, te întorci și admiri priveliștea care înconjoară acest templu: munții, ca niște valuri verzi uriașe, par să protejeze măreața construcție de restul lumii.

Dar, pe cât de sobra este intrarea în templu, pe atât de colorat și bogat ornamentat este interiorul, inspirat probabil de vizita împăratului în Franța.

Mormântul lui Minh Mang, este mai vechi și mai auster, dar are totuși o măreție dată de simetria construcțiilor arhitecturale.

După ce ai trecut de poarta principală frumos ornată, ajungi în curtea interioară cu două rânduri de statui din piatră, reprezentând elefanți, cai și mandarini. Monumentul are trei poduri, din piatră, peste un lac limpede, trei terase reprezentând cele trei puteri: cerurile, pământul și apa, și o grădină minunată. Iar de pe un pod de piatră peste Lacul Luna Nouă, o scară monumentală, cu balustrade-dragon, duce la mormânt lui Minh Mang, care se deschide doar o data pe an și anume la aniversarea morții împăratului.

 

Zidurile groase din piatră ale Citadelei, situată în interiorul orașului Hue, se înalță deasupra unui șanț cu apă, alimentat de râul Perfume, care a servit cândva nu numai ca protecție în față unor invadatori de dincolo de ziduri, ci și ca o cale navigabilă.

Porți maiestuoase te conduc în interiorul orașului imperial, dar din  păcate, în interiorul zidurilor Cetății, a mai rămas doar o umbră din pagodele complicate, frumosul palat feudal și grădinile bogat ornamentate de altădată. Poziția strategică a orașului, l-a transformat, în timpul războiului, în bază aeriană Americană. Grav bombardat în timpul războaielor franceze și americane, din 148 de clădiri  au mai supraviețuit doar 20.

    

Cunoscut odinioară ca “Perla din Estul îndepărtat”, Ho Chi Minh  este o zonă urbană dinamică, în care zgârie-nori moderni, pagodele în stil oriental și arhitectura clasică franceză combina vechiul cu noul într-un mod unic vietnamez.

Exemplul cel mai viu este Dong Khoi - astăzi centrul vieții comerciale al orașului -, un bulevard pe care merită să rătăcești pentru a admira clădirile coloniale franceze care încă mai păstrează farmecul de altădată: Hotel Continental, Opera, Hotel de Ville (primăria). In apropierea lor,  zgârie-nori - turnuri  moderne de birouri -, dar și buticuri de lux, cafenele și restaurante elegante.

In mijlocul orașului, înconjurată de o gradină pașnică, se află, Catedrala Notre Dame, construită la sfârșitul anilor 1880 de coloniștii francezi. Construită din cărămidă roșie, importată din Marsilia, în stil neo-clasic, ea își înalță semeață, turnurile pătrate înalte de 40 de metri, spre cer. 

In apropierea catedralei, se află Oficiul Poștal Central, proiectat de Gustave Eiffel, bine conservat, un frumos exemplu de arhitectură franceza și, probabil, cel mai grandios oficiu poștal din Asia de Sud-Est.

Dacă intrarea, în templul  Thien Hau - cu exteriorul proiectat cu un acoperiș tradițional, curbat pe care stau dragoni, figurine mici din porțelan, simboluri din religia chineză -, nu te impresionează prea mult datorita faptului ca este  neîntreținută, așteaptă pana ce vei pășii în interiorul lui.  

Frumusețea acestuia ți se va dezvălui în sculpturile și detaliile complicate ale decorului. Interiorul templului este de fapt o curte acoperită parțial. Linia superioara a acoperișului este împodobită cu frize ceramice complicate, dar frumoase și interesante - reprezentând scene din secolul al XIX-lea într-un oraș din China -. Altarul principal este dominat de trei statui ale Doamnei Marii. Dar fiecare colt al templului ascunde sculpturi, statui și opere de artă care așteaptă să fie descoperite. Una dintre caracteristicile distinctive sunt reliefurile ceramice care acoperă pereți și altarele templului, produse în două cuptoare de ceramică din China, în 1908. O alta este dată de bobinele conice de tămâie, agățate pe firele de sub acoperiș.
Templul Thien Hau este nu numai o lucrare valoroasă de istorie, arhitectură și sculptură, dar, de asemenea, un sit religios important al comunității chinez-vietnameze.

Lăsând  în urmă agitația din Ho Chi Minh, am făcut o incursiune fascinantă în secretele tunelelor Cu Chi.

Acest sistem de tunele - inițiat la începutul anului 1948, pentru a se servi ca adăpost în timpul atacurilor aeriene franceze -,  a devenit legendar în 1960 și a căpătat o importantă strategică enormă, când trupele de gherilă comuniste cunoscute sub numele de Viet Cong (VC) au extins rețeaua de tuneluri, pentru a găzdui trupe, comunicații și provizii de transport, pentru pune capcane și a lansa atacuri surpriză, după care să poată dispărea în subteran pentru siguranță.

121 de km. din vechiul sistem de tunele au fost conservați de Guvernul vietnamez și transformați într-un parc memorial al războiului.

Nu poți să nu fi uimit de ingeniozitate uimitoare folosită pentru a menține viața în acele tuneluri, să nu fi copleșit de tenacitatea celor care au trăit și luptat în condițiile atât de dure impuse de viata în subteran, conduși de un singur ideal, acela al libertății.

Fiecare zi, fiecare vizită, a adus cu sine o mulțime de emoții frumoase și puternice - încântare și entuziasm; surprindere și uimire; interes și curiozitate -; emoții pe care le-am trăit profund, care m-au făcut să mă simt minunat, să fiu fericită. Si,....DA, cred cu adevărat, că dacă pui pasiune în ceea ce faci, sau mai bine zis, iți urmezi o pasiune, poți fi fericit.  

Orase si sate de poveste - Drumul vinului din Alsacia

  

Drumul vinului - Alsacia

 

Obernai, Ribeauville, Riquewihr, Colmar, Eguisheim, sunt câteva dintre satele și orășelele de poveste de pe ruta “drumul vinului” din Alsacia, traseu care acoperă mai mult de 170 km., trasând o linie șerpuitoare, de la nord din Marlenheim, până în sud la  Thann.

Drumul Vinului - creat la 30 mai 1953, de către biroul de turism cu ocazia unui raliu -, este un concept care combină plăcerea de a afla mai multe despre vinurile care sunt produse aici, dar mai ales de a degusta unele dintre cele mai fine vinuri,  cu vizitarea satelor tradiționale și a castelelor din jur. 

Am plecat la drum relaxate, știind că, de data aceasta, nu va fi vorba de o alergare, cu harta în mană - în care să ne asigurăm că vom atinge toate obiectivele, catalogate ca un “must” în ghidurile de turism -,  ci de o plimbare de voie, în care să descoperim, să privim și să admirăm, în tihnă, tot ceea ce ne poate încânta privirea.

Si am trăit o experiență frumoasă.

Mai întâi, au fost: podgoriile; dealurile de la poalele munților Vosges; castelele așezate pe vârfurile stâncoase ale dealurilor; fântânile fermecătoare - sculptate în lemn, pentru călătorul însetat -;… care ne-au oferit imaginea feerica a acestei zone.

Apoi, au fost orașele și satele, în care - în majoritatea lor - pare ca timpul s-a oprit în loc,....... în zilele lor de glorie, din secolele 15 și 16.

Simpla plimbare pe străduțele pitorești ale satelor, de-a lungul cărora stau aliniate  frumoasele case “half tembered”, ne-a umplut de bucurie.

Ne-am dat seama că farmecul incontestabil al acestor sate, stă în principal în casele tradiționale. Casele, medievale și renascentiste - frumos restaurate; cu modele diferite de grinzi din lemn; vopsite în culori strălucitoare, dar fiecare cu o culoare diferită; împodobite cu frumoase muscate roșii. -, dau un aspect cald și primitor satelor și orășelelor, contribuind la imaginea specifică zonei. 

 

Obernai - un orășel perfect pentru imaginea unei cărți poștale.

Am rătăcit pe străzile înguste, pietruite, ale orașului și ne-am oprit în piețele mai mari sau mai mici, în fața caselor, a fântânilor, a statuilor,…………

Am admirat Clopotnița - un turn cu ceas, înalt de 60 de metri, cu o balustradă frumos decorata în partea de sus - și Primăria – o clădire din secolul al 14-lea, cu un minunat balcon sculptat în piatră.

O imagine fermecătoare ne-a oferit-o fântâna „celor șase găleți de bine“, în stil renascentist, construită în secolul al 16-lea, cu coloane în stil corintic și care are șase găleți de lemn, toate plantate cu flori.

Biserica Sfinților Petru și Pavel, construită din piatră roșie, cu o fațadă impunătoare și turnuri înalte frumos decorate, nu a trecut nici ea neobservată.

Înconjurat de meterezele originale, orașul ne-a oferit și posibilitatea unei plimbări plăcute, pe aleea mărginită de copaci din exterior.

Barr

La Barr ne-am oprit doar pentru câteva momente în centrul orașului - Place de l'Hôtel de Ville -, o piață atractivă,  în care se află două dintre cele mai importante clădiri ale orașului: primăria și Grefa Seigneurial - o clădire frumoasă, cu o cupolă minunată pe acoperiș - si o fântână mare în mijloc

 

Ribeauville

O parte din fortificațiile medievale, ale orașului, încă se mai păstrează. Și de asemenea, unele dintre turnurile de apărare printre care și «Tour des Bouchers» (Turnul Măcelarilor) , care datează din secolul al 13-lea și care a fost reconstruit în secolul al 18-lea.

Ruinele a trei castele fortificate, care au aparținut, în trecut, conților de Ribeaupierre și care domină orașul și dealurile din jurul lui, oferă un tablou încântător pasionaților de fotografie și nu numai.

In piața din centrul vechi al orașului, se află: clădirea primăriei, înconjurată de case pitorești; o fântână impresionantă și mai multe cafenele, unde poți petrece câteva momente plăcute, înainte de continuarea călătoriei.

Una dintre cele mai frumoase case din lemn “ half tembered” din Ribeauville este

‘Maison des Ménétriers’- “Casă de lăutari” -. Deasupra ușii, casa are o loja încântătoare cu două statui din lemn, care înfățișează Bună Vestire. Casa  datează din 1663 și poartă inscripția „Ave Măria Gracia Plena“, referindu-se la pelerinajul dedicat Fecioarei Maria. 

Riquewihr

Recunoscut ca unul dintre cele mai frumoase sate din Alsacia, pentru arhitectura sa medievală pitorească, ascuns între podgorii și munții Vosges, Riquewihr este un sat faimos și pentru renumitul vin “Riesling”.

Satul arată și astăzi exact așa cum arăta în secolul al 16-lea, ceea ce-i dă un aer romantic.

Un sat mic, minunat, cu: ziduri fortificate medievale; porți de intrare din piatră; străzi pietruite pitorești; fântâni din vremuri medievale și bineînțeles casele “half timbered”, viu colorate în: albastru, galben pal, violet, stins turcoaz și verde deschis, cu uși masive, din lemn bogat sculptat.

O mare parte din fortificațiile medievale încă se mai păstrează, iar unul dintre monumentele istorice ale orașului este celebrul turn Dolder, din capătul străzii principale și care este și poarta de sus a orașului. 

Pe strada principala, se află casa - denumită cândva „zgârie-nori“ , datorită înălțimii neobișnuite pentru acea vreme (1561) – o casă cu cinci etaje din lemn-cadru -, care este și una dintre cele mai mari case “half timbered” din Alsacia.

Iar lângă turnul Dolder se află casa cu cea mai bogat decorată fațadă din Riquewihr: The gourmet’s house “A l’etiole” .

O altă casă care ne-a atras atenția a fost casa cu curte, a nobililor Berckheim, o casă din piatră cu o turlă hexagonala și un cadran solar.

 

 

Colmar

Colmar, catalogat ca unul dintre cele mai frumoase orașe ale Franței, a rămas relativ neschimbat de-a lungul secolelor, iar plimbarea, prin cartierele vechi ale orașului, cu labirintul captivant de străzi pietruite și case burgheze tipic alsaciene, pare o călătorie plăcută, înapoi în timp.

Piața Catedralei este dominată de biserica colegiu, Saint-Martin Collegiate Church. Arhitectura gotică uimitoare a bisericii, îi da măreția unei catedrale, ceea ce îi determină pe locuitorii orașului să se refere la ea că la o catedrală. Construită, între secolele 13 și 14, din pietre roșii, în formă de cruce latină, cu acoperișuri din țiglă colorata și portaluri medievale interesante în exterior, biserică are un aer local specific Alsaciei. Interiorul bisericii este ornat cu vitralii splendide, din secolul al 13-lea, care prezintă povești biblice, cum ar fi Cină cea de Taină.

O zonă istorică bine conservată a orașului vechi se află între Rue des Tetes, Rue des Clefs, și Rue des Marchands, unde nu ști spre care casa sa-ți îndrepți mai întâi privirea.

Maison Pfister, construită în 1537, pentru un pălărier, un amestec de stiluri medieval și renascentist. 

Maison des Têtes, o clădire bogat ornamentată renascentist, cu o fațadă decorată cu busturi mici și fețele diferitelor personaje - acum un hotel de cinci stele, cu un restaurant gastronomic renumit.

Ancien Corps de Garde (fostă Casă Gardă), înființată în 1575, considerată o bijuterie a arhitecturii renascentiste în zonă Rinului Superior, o clădirea cu o fereastră de Oriel și o loja bogat decorata. 

Sau, una dintre cele mai vechi clădiri din Colmar, clădirea Adolph, construită în jurul anului 1350, o clădire cu ferestre arcuite în stil gotic, cu influențe ale arhitecturii religioase asupra arhitecturii urbane.

O scurtă plimbare de la Casa Vămii Vechi ne-a dus la Quartier des Tanneurs (Cartierul Cositorarilor), un cartier frumos de canale pitorești și case minunat restaurate.

Dar, ca să guști pe deplin farmecul centrului istoric al orașului, trebuie să completezi vizita cu o plimbare cu barca prin „Petite Venise“.

Plimbarea, te conduce nu numai de-a lungul canalului Launch,  cu restaurante, case de pescari, colorate, construite chiar pe marginea canalului, de-a lungul “Quai de la Poissonnerie” și poduri pietonale pitorești, dar și prin locuri, cu vegetație luxuriantă, minunate.

Eguisheim

Străzi pietruite, case “half-timbered”, fântâni, multe flori - ai spune că totul se repetă - și totuși, fiecare sat în parte, continuă să ne farmece prin finețea detaliilor care le diferențiază. 

Plimbarea prin sat, la voia întâmplării, duse de inspirația de moment, a fost o încântare.

Pe lângă mulțimea de conace și case, tipice Alsaciei, satul are și câteva monumente istorice. Astfel, în piața central, a satului, se afle Biserică Saint-Peter și Saint-Paul - o biserică mică, dar frumoasă, cu elemente arhitecturale gotice - și un castel - locul de naștere al Papei Sf Leon al IX (1002-1054). Fântâna Sf. Leon, în stil renascentist, din sec. al 16 –lea, întregește imaginea fermecătoare a pieții.   

Rătăcind pe străduțele pietruite și înguste, care înconjoară centrul vechi, am dat peste cel mai pitoresc tablou din sat - un porumbar fermecător, din dreptul căruia se despart două străduțe în formă de V,  

Fiecare conac, casă, han, magazin cu produse tradiționale, sunt mărturii ale dragostei locuitorilor pentru satul lor.

Când vizitezi regiunea Alsacia, Eguisheim este un oraș care nu poate fi ratat. Equisheim este orașul grădină, este orașul florilor. Intrările în clădiri, balcoanele, ferestrele, scările exterioare din lemn, frumos sculptate,… toate abundă de flori.

    

Haut-Koenigsbourg

Ceată care ne învăluia, în timp ce urcam drumul prin pădure, spre castel, făcea ca siluetă impunătoare a clădirii, din gresie roz, abia să se zărească. 

Într-o zi însorită am fi avut prilejul să admirăm de sus, vederea panoramică asupra Câmpiei Alsaciei, Pădurea Neagră (Germania) și chiar Alpii elvețieni.

În schimb am apreciat că tocmai această ceată făcea atmosfera care ne înconjura și mai romantică. 

Situat în Munții Vosges, castelul istoric Haut Koenigsbourg, a fost construit în secolul al XII-lea peste ruinele romane anterioare, cu scopul protejării rutelor de vin, argint și sare. 

Și cu toate că a ars în două rânduri, în sec. al XV-lea și în timpul Războiului de treizeci de ani, castelul a fost de fiecare data reconstruit, respectând cu fidelitate

arhitectura Evului Mediu, ceea ce face din el un castel de poveste.

Mi-a plăcut mult drumul pe jos, de la parcare până la castel, poarta principală, castelul în sine, curtea interioară,…………..

Mai întâi am văzut meterezele defensive și turnurile care înconjoară castelul, apoi poarta principală frumos ornată. După ce am traversat podul din lemn cu lanțuri din fier, am pătruns în curtea interioară, de unde am admirat: balconul cu pereți pictați în culori armonioase, turnul din piatră roz în interiorul căruia se află scară care te conduce la etaj, fântâna medievală și moara de vânt dintr-un colț al curții.

Dar,… cel mai mult, m-au impresionat interioarele castelului: camerele decorate rafinat cu sculpturi și picturi murale; mobilierul renascentist; sobele uriașe din fontă în culori minunate și somptuos ornate; tavanul din lemn sculptat; vitraliile strălucitoare ale ferestrelor.

Sa exploram aceasta zona a fost o încântare pentru ochi și suflet.