Cambogia - aventura mea exotică

Trebuie să recunosc faptul că de fiecare dată când mă gândeam la un circuitul “Cambodgia -Vietnam”, ceea ce-mi doream era să vizitez templele Angkor și să pot face o croaziera în Halong Bay. 

În rest, nu aveam așteptări prea mari de la cele două țări atât de încercate de-a lungul istoriei lor zbuciumate. Întâmplarea a făcut ca în circuitul “America de Sud” din noiembrie 2015 să o cunosc, printre mulți alți oameni cu suflet frumos și pasionați de călătorii, pe frumoasa doamnă Persida, care mi-a povestit cu mult entuziasm de experiența ei în Cambodgia - Vietnam. Am ajuns, datorita ei și ajutorului primit din partea unei prietene dragi, ca mai devreme decât visasem, în noiembrie anul următor – 2016 - , să mă înscriu în acest circuit care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai frumoase circuite  efectuate, de mine,  în locuri exotice.

 

Partea I

Cambogia -  aventura mea exotică   

O călătorie absolut minunată: o țara frumoasă cu oameni frumosi;  o țara din care m-am întors cu amintiri frumoase.  

Siem Reap 

Aventura noastră a început în Siem Reap.

Siem Reap - “poarta de acces către site-tul Anghor Wat”, a devenit în ultimii ani cea mai vizitată regiune din Cambogia. 

Asa că, nu este de mirare că într-un timp relativ scurt, după anul 1998 (anul morții lui Pol Pot, liderul Khmerilor roșii), jungla care înconjura templele Angkor s-a ‘retras” și pe locul micului sat, care exista încă din secolul al 19-lea, când exploratorii francezi  au "re-descoperit" Angkor-ul, s-a dezvoltat un oraș nou: un oras in care drumurile asfaltate au luat locul celor  din pământ, cu noroi și gropi; un oraș cu zeci de hoteluri de lux care contrastează puternic cu sărăcia din satele cambogiene, un oraș cu o concentrație turistică de invidiat si o industria turistică   bine pusă la punct.  

 

Am ajuns la Siem Reap chiar de ziua mea de naștere - 17 noiembrie -  și Anghor Wat a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.  

Se spune că nu există coincidențe. Un circuit de 16 zile, în două tari  și totuși locul pe care îmi doream cel mai mult să-l văd s-a “nimerit” sa-l vad chiar de ziua mea……   

La hotelul în care am  fost cazați, personalul tânăr și zâmbitor ne-a întâmpinat   cu prosoape umede, reci și parfumate,  cu băuturi răcoritoare. În camera mare și pitorească, pe paturi, am găsit scris cuvântul  “welcome”, precum și numele noastre, din frunzele verzi, iar pe masă ne așteptau câțiva “arici” - fructele cunoscute sub numele de rambutan. 

Pot spune că pe tot parcursul șederii noastre, în acest hotel, serviciile oferite de către personal au  fost de neegalat. Prietenoși, dar în același timp respectuoși,  prezenți –mereu amabili, gata să vina în întimpinarea dorințelor și așteptărilor tale - , dar fără să deranjeze, acești oameni ne-au surprins plăcut cu ospitalitatea lor.

 

Templele Angkor, vestigii ale unui trecut legendar

De la Siem Reap am vizitat patru dintre Templele Angkor: temple foarte diferite, dar fiecare în parte, o imagine emblematică Angkor.

Angkor Wat – magnific, emblemă a Cambogiei, cel mai mare complex monumental religios din lume.

Inițial construit ca un templu hindus dedicat zeului Vishnu el a fost transformat într-un templu budist,  în secolul al 14-lea. Templul a fost  “conceput” pentru a reprezenta Muntele Meru, considerat a fi casa zeilor in mitologia hindusa.

Angkor Wat este locul în care descoperi măreția și armonia arhitecturii khmere.

Templul Angkor Wat este o construcție complexă, realizată din milioane de blocuri de gresie, care demonstrează geniul arhitecților khmeri. 

De-a lungul pereților de închidere sunt galerii, iar în centrul templului se află un “mănunchi” de 5 temple, în formă de muguri de lotus.

Templul are numeroase  ferestre și ferestre “oarbe”, coloane din piatră, terase cruciforme de-a lungul axei principale și bazine de apă în curțile templului.

Basoreliefurile care împodobesc zidurile templului ilustrează scene din mitologia indiană și prezintă o gamă diversificată de figuri umane, de animale, precum și de motive florale. 

Printre ele se disting, în număr foarte mare, faimoasele dansatoare Apsara, - nimfele cerești din mitologia budistă și hindusă. 

Sculptate cu măiestrie și cu o mare atenție la detalii: îmbrăcăminte, coafură, bijuterii, poziții, fiecare dansatoare este diferită; doar zâmbetul acestora parcă  este același - un zâmbet misterios.

Cu siguranță numai cei mai mari sculptori ai vremii puteau să realizeze aceste impresionante  basoreliefuri.

Am vizitat templul în cel mai bun moment al zilei – după-amiază. La lăsarea serii când am terminat turul, soarele învăluia complexul într-o frumoasă lumină roșiatică dinspre vest.

Si surprizele primei zile, în Camogia, au continuat cu o cină și un spectacol de dans Aspara (nume dat unui dans clasic Khmer). 

La sfârșitul spectacolului, o tânără și frumoasă cambogiană, îmbrăcată în costum tradițional mi-a oferit un tort improvizat din fructe, în timp ce  în sala răsuna  ”happy birthday to you”.

A fost prima parte a surprizei oferite de către ETURIA, căci odată ajunsă la hotel un alt tort – de data acesta unul “adevarat” mi-a fost adus și “cantat” de  către reprezentanții hotelului. 

Chiar dacă templul Ta Prohm a devenit faimos după apariția lui în filmul Tomb Raider, odată ajuns aici, înțelegi că este unul dintre cele mai vizitate temple datorită, în primul rând, atmosferei  magice care îl înconjoară.  

Imaginea: rădăcinilor imense de copaci care “sugruma” pereții templului (în viziunea unora), sau îl îmbrățișează (în viziunea altora); a copacilor  spung care  cresc, parcă, din interiorul templului, este ceva unic. 

Templul are mai multe turnuri conectate intre ele  prin numeroase galerii înguste.   Ne-am strecurat prin aceste galerii, iar deschiderile/ferestrele   din pereții acestora  ne-au permis să privim spre curțile interioare  unde se zăresc  statui, basoreliefuri, precum și bucăți imense de piatră, care au fost dislocate din temple de către  jungla invadatoare.

Privind  în jurul tău simți că locul vrea să-ți transmită un mesaj:  “așa cum omul poate subjuga natura,……… natura poate, la rândul ei, subjuga omul”.  

  

 

Angkor Thom  - ultima capitală a imperiului Kmer, un Megacity în perioada anilor 1010 – 1220, se mândrește cu extraordinarele basoreliefuri ale templului Bayon care se află chiar în mijlocul orașului și reprezintă intersecția cerului cu pământul.

Templul este înconjurat de un șanț cu apă, in lungime  de 3 km și lățime  tot  3 km, iar în fiecare punct cardinal există câte  un portal antic.

Basoreliefurile impresionante ale templului prezintă o combinație neobișnuită de scene mitologice, istorice și umane.

Am rătăcit mult la primul nivel al templului pană  când am descoperit scara care te conduce spre vârful lui. 

Nimic nu te pregătește pentru tabloul spectaculos de aici: din vârful turnurilor,  zeci de chipuri  gigantice și misterioase, sculptate în piatră, te privesc zâmbitoare din fiecare unghi.

Uimitoarele fețe zâmbitoare au  de fapt același chip: chipul  regelui Jayavarman al VII, care se identifică cu chipul lui Buddha. 

Inițial au existat 54 de turnuri fiecare dintre ele cu 4 chipuri gigantice, care se uită în cele patru puncte cardinale.

Cu greu am putut să-mi desprind privirea de la aceste chipuri. Deja eram în intaziere, așa că m-am îndreptat spre locul de întâlnire cu ghidul, de unde am pornit, mai departe, spre “Poarta de Sud”. 

Această poartă este cunoscută pentru balustradele drumului pietruit care te conduce în oraș. 54 de sculpturi uriașe formează fiecare balustradă.  Pe partea din stânga sunt 54 'Devasii' - zei păzitori cu fețe zâmbitoare, iar de pe partea dreaptă 54 'Asurilor' - zei demon cu fețe înfricoșătoare.

Cel mai mic dintre templele Angkor – Banteay Srei –  minunat conservat, fastuos decorat, unic colorat -  este cu sigurantă bijuteria acestora. 

Banteay Srei, templu dedicat lui Shiva a fost un templu privat; nu a fost construit la comandă unui rege și  ca urmare nu a servit în scopuri de stat.

Rafinamentul templului, “miniatura” Banteay Srei, ascuns în “inima” junglei,

pur și simplu te fascinează. 

Templul este format din trei incinte dreptunghiulare, concentrice.

Despre frontoanele celor două bibliotecii, dispuse simetric în curtea a două a complexului, împodobite cu încântătoare scene din Ramayana, pot spune doar ca ele sunt o poveste săpată în piatră.

Incinta interioară a templului conține sanctuarul. Cele trei turnuri, situate pe o singură platformă, sunt decorate cu divinități masculine și feminine și sunt vegheate de gardieni mitici - minunate statui de figuri umane cu capete de animale,   îngenuncheate.

Templul Banteay Srei, de o frumoasă și unică nuanță rozalie, pare o minunată broderie, o broderie care include poate cele mai fine sculpturi, în piatră, din lume.

 

Daca:

·        Angkor Wat m-a impresionat prin dimensiune și grandoare;

·        Ta Prhom m-a cucerit prin atmosfera unică dată de contopirea naturii cu orașul;

·        iar la Bayon m-au copleșit giganticele chipuri zâmbitoare;

Banteay Srei este cel care mi-a rămas cel mai “viu” în minte, cel de care m-am îndrăgostit datorită valorii lui artistice inestimabile.  

 

Tonle Sap o poveste de supraviețuire

Din Siem –Reap aveam să vizităm lacul Tonle Sap, precum  și un sat plutitor. 

 

Înainte de a spune câteva cuvinte despre acesta, doresc sa descriu drumul parcurs către obiectivele nostre, un drum cu un peisaj rural extrem de pitoresc.

Plantații verzi de orez, aplecate de adierea vântului sau luminate de curcubeul după ploaie; femei cu “pălării de orez" - numite astfel deoarece sunt purtate de fermierii care lucrează toată ziua pe câmpurile de orez -, aplecate asupra pământului care le oferă hrana zilnică lor și familiilor lor; copii, îmbrăcați în uniforme, mergând sau întorcându-se de la școală, pe biciclete; vaci  păscând “fericite” pe pajiști verzi “plantate” cu palmieri……. Sunt imaginile care m-au incantat nespus de mult.

                           

Ziua în care am vizitat satul plutitor a fost una norocoasă pentru noi, deoarece erau mai puțini turiști decât de obicei. Afluxul  acestora - cazul în perioadele turistice de vârf - ar fi umbrit cumva tabloul satului și lacului.  

Casele  construite pe “picioroange” de lemn,  cocioabele plutitoare  înconjurate de apele celui mai mare lac de apa dulce din Sud-Est-ul Asiei, bărcile colorate de încărcătura fructelor și legumelor, la cârmă cărora erau femei cu inconfundabilele lor pălării conice,  bărcile în care vâsleau bărbații care plecau la pescuit, stilul de viață la limită subzistenței, - toate alcătuiau un tablou mai puțin obișnuit pentru mulți dintre noi și de aceea cu atât mai interesant.

Phnom Penh

Strălucirea orașului Phnom Penh -  numit odată “Perla Asiei” -  a avut mult  de suferit în urmă războaielor. Cu toate acestea, astăzi, orașul renaște ca pasărea Pheonix din propria cenușă. 

Așezat la intersecția dintre râurile Mekong și Tonle, orașul oferă o priveliște frumoasă, mai ales seară când promenada de-a lungul râului se luminează și se umple de viață.

In Phnom Penh, ne-am bucurat de o cazare excepțională - un apartament luxos cu două dormitoare cu băi fiecare, un living și o chicinetă - și am vizitat câteva obiective de interes.

 

Royal Palace, un exemplu de arhitectură Khmer  este un complex cu multe clădiri somptuos ornamentate, înconjurat de o splendidă grădină. Complexul include și  Pagoda de argint. Aceasta găzduiește o colecție de relicve naționale, inclusiv statui ale lui Buddha din aur, Budha din jad, precum și alte materiale valoroase.

Ceea ce mi-a plăcut însă cel mai mult a fost pictura murală de pe pereții care înconjoară pagoda de argint, pictură care ilustrează legenda Ramayana (cunoscută sub numele de Reamker în Cambodgia).

O altă amintire dragă, care îmi vine în minte, din acest loc este imaginea călugărilor, în hainele lor portocalii, de pe scările Palatului Imperial.

Muzeul Național, o clădire roșie, impresionantă, cu o fermecătoare grădină în mijlocul ei. Muzeul găzduiește o frumoasă colecție de artă tradițională și artefacte religioase. Multe sculpturi au fost aduse aici de la templele Angkor. 

Templul budist Wat Phnom, situat pe sigurul deal din oraș este cea mai înaltă structură religioasă din oraș. Intrarea în  templu este “păzită” de lei și se face pe o scară, la cărei balustrade sunt ornamentate cu șerpi. 

Interiorul templului are un altar central de bronz, pe care stă așezat Buddha, înconjurat de statui, flori, lumânări, diverse articole de cult. Pereții sunt bogat decorați cu minunate picturi, care descriu povestiri ale reincarnărilor lui Buddha înainte de iluminarea sa, sau povestiri din Reamker, versiunea khmer a Ramayana. 

Seara am servit masa într-un încântător restaurant, a cărui gradina  avea vederea  spre râu. Dupa aceea am făcut o plimbare pe promenada plină de tineri îndrăgostiți, de vânzători ambulanți, de cerșetori, de turiști străini – opriți, pentru o seara, din drumul lor spre  minunile ascunse ale  junglei cambogiene.

 

Cei care mi-au lăsat cea mai puternică impresie în Cambogia au fost oamenii. Oamenii de aici sunt unii dintre cei mai calzi, amabili, ospitalieri, muncitori pe care i-am întâlnit în călătoriile mele. 

Și…. când te uiți la ei îți este foarte greu să înțelegi dramele prin care au trecut timp de zeci de ani: războiul din Vietnam, un război care nu era al lor, genocidul din timpul lui Pol Pot, când aproape un sfert din populația țării a pierit de foame, boli, sau pur și simplu ucisă prin tortură, (se estimează că în numai patru ani 1975-1979 au murit peste un million de oameni)……

Cambogia, țara care m-a atras pentru templele ei  este țara în care m-aș întoarce pentru oamenii ei, pentru a-i cunoaște mai bine pe ei și cultura lor.

De ce să vizitezi Cambogia? 

·     Pentru istoria ei,…………..o istorie glorioasă în vremurile îndepărtate ale imperiului Khmer………..o istorie tragică în timpul khmerilor roșii….

·        Pentru minunile ei……….templele Angkor….

·        Pentru peisajele ei ……….neasemuit de frumoase…..

·        Pentru omenii ei ………...calzi și zâmbitori, în ciuda tuturor dramelor prin care au trecut…..

I fell in love with Cambodia.