Cambogia - aventura mea exotică

Trebuie să recunosc faptul că de fiecare dată când mă gândeam la un circuitul “Cambodgia -Vietnam”, ceea ce-mi doream era să vizitez templele Angkor și să pot face o croaziera în Halong Bay. 

În rest, nu aveam așteptări prea mari de la cele două țări atât de încercate de-a lungul istoriei lor zbuciumate. Întâmplarea a făcut ca în circuitul “America de Sud” din noiembrie 2015 să o cunosc, printre mulți alți oameni cu suflet frumos și pasionați de călătorii, pe frumoasa doamnă Persida, care mi-a povestit cu mult entuziasm de experiența ei în Cambodgia - Vietnam. Am ajuns, datorita ei și ajutorului primit din partea unei prietene dragi, ca mai devreme decât visasem, în noiembrie anul următor – 2016 - , să mă înscriu în acest circuit care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai frumoase circuite  efectuate, de mine,  în locuri exotice.

 

Partea I

Cambogia -  aventura mea exotică   

O călătorie absolut minunată: o țara frumoasă cu oameni frumosi;  o țara din care m-am întors cu amintiri frumoase.  

Siem Reap 

Aventura noastră a început în Siem Reap.

Siem Reap - “poarta de acces către site-tul Anghor Wat”, a devenit în ultimii ani cea mai vizitată regiune din Cambogia. 

Asa că, nu este de mirare că într-un timp relativ scurt, după anul 1998 (anul morții lui Pol Pot, liderul Khmerilor roșii), jungla care înconjura templele Angkor s-a ‘retras” și pe locul micului sat, care exista încă din secolul al 19-lea, când exploratorii francezi  au "re-descoperit" Angkor-ul, s-a dezvoltat un oraș nou: un oras in care drumurile asfaltate au luat locul celor  din pământ, cu noroi și gropi; un oraș cu zeci de hoteluri de lux care contrastează puternic cu sărăcia din satele cambogiene, un oraș cu o concentrație turistică de invidiat si o industria turistică   bine pusă la punct.  

 

Am ajuns la Siem Reap chiar de ziua mea de naștere - 17 noiembrie -  și Anghor Wat a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.  

Se spune că nu există coincidențe. Un circuit de 16 zile, în două tari  și totuși locul pe care îmi doream cel mai mult să-l văd s-a “nimerit” sa-l vad chiar de ziua mea……   

La hotelul în care am  fost cazați, personalul tânăr și zâmbitor ne-a întâmpinat   cu prosoape umede, reci și parfumate,  cu băuturi răcoritoare. În camera mare și pitorească, pe paturi, am găsit scris cuvântul  “welcome”, precum și numele noastre, din frunzele verzi, iar pe masă ne așteptau câțiva “arici” - fructele cunoscute sub numele de rambutan. 

Pot spune că pe tot parcursul șederii noastre, în acest hotel, serviciile oferite de către personal au  fost de neegalat. Prietenoși, dar în același timp respectuoși,  prezenți –mereu amabili, gata să vina în întimpinarea dorințelor și așteptărilor tale - , dar fără să deranjeze, acești oameni ne-au surprins plăcut cu ospitalitatea lor.

 

Templele Angkor, vestigii ale unui trecut legendar

De la Siem Reap am vizitat patru dintre Templele Angkor: temple foarte diferite, dar fiecare în parte, o imagine emblematică Angkor.

Angkor Wat – magnific, emblemă a Cambogiei, cel mai mare complex monumental religios din lume.

Inițial construit ca un templu hindus dedicat zeului Vishnu el a fost transformat într-un templu budist,  în secolul al 14-lea. Templul a fost  “conceput” pentru a reprezenta Muntele Meru, considerat a fi casa zeilor in mitologia hindusa.

Angkor Wat este locul în care descoperi măreția și armonia arhitecturii khmere.

Templul Angkor Wat este o construcție complexă, realizată din milioane de blocuri de gresie, care demonstrează geniul arhitecților khmeri. 

De-a lungul pereților de închidere sunt galerii, iar în centrul templului se află un “mănunchi” de 5 temple, în formă de muguri de lotus.

Templul are numeroase  ferestre și ferestre “oarbe”, coloane din piatră, terase cruciforme de-a lungul axei principale și bazine de apă în curțile templului.

Basoreliefurile care împodobesc zidurile templului ilustrează scene din mitologia indiană și prezintă o gamă diversificată de figuri umane, de animale, precum și de motive florale. 

Printre ele se disting, în număr foarte mare, faimoasele dansatoare Apsara, - nimfele cerești din mitologia budistă și hindusă. 

Sculptate cu măiestrie și cu o mare atenție la detalii: îmbrăcăminte, coafură, bijuterii, poziții, fiecare dansatoare este diferită; doar zâmbetul acestora parcă  este același - un zâmbet misterios.

Cu siguranță numai cei mai mari sculptori ai vremii puteau să realizeze aceste impresionante  basoreliefuri.

Am vizitat templul în cel mai bun moment al zilei – după-amiază. La lăsarea serii când am terminat turul, soarele învăluia complexul într-o frumoasă lumină roșiatică dinspre vest.

Si surprizele primei zile, în Camogia, au continuat cu o cină și un spectacol de dans Aspara (nume dat unui dans clasic Khmer). 

La sfârșitul spectacolului, o tânără și frumoasă cambogiană, îmbrăcată în costum tradițional mi-a oferit un tort improvizat din fructe, în timp ce  în sala răsuna  ”happy birthday to you”.

A fost prima parte a surprizei oferite de către ETURIA, căci odată ajunsă la hotel un alt tort – de data acesta unul “adevarat” mi-a fost adus și “cantat” de  către reprezentanții hotelului. 

Chiar dacă templul Ta Prohm a devenit faimos după apariția lui în filmul Tomb Raider, odată ajuns aici, înțelegi că este unul dintre cele mai vizitate temple datorită, în primul rând, atmosferei  magice care îl înconjoară.  

Imaginea: rădăcinilor imense de copaci care “sugruma” pereții templului (în viziunea unora), sau îl îmbrățișează (în viziunea altora); a copacilor  spung care  cresc, parcă, din interiorul templului, este ceva unic. 

Templul are mai multe turnuri conectate intre ele  prin numeroase galerii înguste.   Ne-am strecurat prin aceste galerii, iar deschiderile/ferestrele   din pereții acestora  ne-au permis să privim spre curțile interioare  unde se zăresc  statui, basoreliefuri, precum și bucăți imense de piatră, care au fost dislocate din temple de către  jungla invadatoare.

Privind  în jurul tău simți că locul vrea să-ți transmită un mesaj:  “așa cum omul poate subjuga natura,……… natura poate, la rândul ei, subjuga omul”.  

  

 

Angkor Thom  - ultima capitală a imperiului Kmer, un Megacity în perioada anilor 1010 – 1220, se mândrește cu extraordinarele basoreliefuri ale templului Bayon care se află chiar în mijlocul orașului și reprezintă intersecția cerului cu pământul.

Templul este înconjurat de un șanț cu apă, in lungime  de 3 km și lățime  tot  3 km, iar în fiecare punct cardinal există câte  un portal antic.

Basoreliefurile impresionante ale templului prezintă o combinație neobișnuită de scene mitologice, istorice și umane.

Am rătăcit mult la primul nivel al templului pană  când am descoperit scara care te conduce spre vârful lui. 

Nimic nu te pregătește pentru tabloul spectaculos de aici: din vârful turnurilor,  zeci de chipuri  gigantice și misterioase, sculptate în piatră, te privesc zâmbitoare din fiecare unghi.

Uimitoarele fețe zâmbitoare au  de fapt același chip: chipul  regelui Jayavarman al VII, care se identifică cu chipul lui Buddha. 

Inițial au existat 54 de turnuri fiecare dintre ele cu 4 chipuri gigantice, care se uită în cele patru puncte cardinale.

Cu greu am putut să-mi desprind privirea de la aceste chipuri. Deja eram în intaziere, așa că m-am îndreptat spre locul de întâlnire cu ghidul, de unde am pornit, mai departe, spre “Poarta de Sud”. 

Această poartă este cunoscută pentru balustradele drumului pietruit care te conduce în oraș. 54 de sculpturi uriașe formează fiecare balustradă.  Pe partea din stânga sunt 54 'Devasii' - zei păzitori cu fețe zâmbitoare, iar de pe partea dreaptă 54 'Asurilor' - zei demon cu fețe înfricoșătoare.

Cel mai mic dintre templele Angkor – Banteay Srei –  minunat conservat, fastuos decorat, unic colorat -  este cu sigurantă bijuteria acestora. 

Banteay Srei, templu dedicat lui Shiva a fost un templu privat; nu a fost construit la comandă unui rege și  ca urmare nu a servit în scopuri de stat.

Rafinamentul templului, “miniatura” Banteay Srei, ascuns în “inima” junglei,

pur și simplu te fascinează. 

Templul este format din trei incinte dreptunghiulare, concentrice.

Despre frontoanele celor două bibliotecii, dispuse simetric în curtea a două a complexului, împodobite cu încântătoare scene din Ramayana, pot spune doar ca ele sunt o poveste săpată în piatră.

Incinta interioară a templului conține sanctuarul. Cele trei turnuri, situate pe o singură platformă, sunt decorate cu divinități masculine și feminine și sunt vegheate de gardieni mitici - minunate statui de figuri umane cu capete de animale,   îngenuncheate.

Templul Banteay Srei, de o frumoasă și unică nuanță rozalie, pare o minunată broderie, o broderie care include poate cele mai fine sculpturi, în piatră, din lume.

 

Daca:

·        Angkor Wat m-a impresionat prin dimensiune și grandoare;

·        Ta Prhom m-a cucerit prin atmosfera unică dată de contopirea naturii cu orașul;

·        iar la Bayon m-au copleșit giganticele chipuri zâmbitoare;

Banteay Srei este cel care mi-a rămas cel mai “viu” în minte, cel de care m-am îndrăgostit datorită valorii lui artistice inestimabile.  

 

Tonle Sap o poveste de supraviețuire

Din Siem –Reap aveam să vizităm lacul Tonle Sap, precum  și un sat plutitor. 

 

Înainte de a spune câteva cuvinte despre acesta, doresc sa descriu drumul parcurs către obiectivele nostre, un drum cu un peisaj rural extrem de pitoresc.

Plantații verzi de orez, aplecate de adierea vântului sau luminate de curcubeul după ploaie; femei cu “pălării de orez" - numite astfel deoarece sunt purtate de fermierii care lucrează toată ziua pe câmpurile de orez -, aplecate asupra pământului care le oferă hrana zilnică lor și familiilor lor; copii, îmbrăcați în uniforme, mergând sau întorcându-se de la școală, pe biciclete; vaci  păscând “fericite” pe pajiști verzi “plantate” cu palmieri……. Sunt imaginile care m-au incantat nespus de mult.

                           

Ziua în care am vizitat satul plutitor a fost una norocoasă pentru noi, deoarece erau mai puțini turiști decât de obicei. Afluxul  acestora - cazul în perioadele turistice de vârf - ar fi umbrit cumva tabloul satului și lacului.  

Casele  construite pe “picioroange” de lemn,  cocioabele plutitoare  înconjurate de apele celui mai mare lac de apa dulce din Sud-Est-ul Asiei, bărcile colorate de încărcătura fructelor și legumelor, la cârmă cărora erau femei cu inconfundabilele lor pălării conice,  bărcile în care vâsleau bărbații care plecau la pescuit, stilul de viață la limită subzistenței, - toate alcătuiau un tablou mai puțin obișnuit pentru mulți dintre noi și de aceea cu atât mai interesant.

Phnom Penh

Strălucirea orașului Phnom Penh -  numit odată “Perla Asiei” -  a avut mult  de suferit în urmă războaielor. Cu toate acestea, astăzi, orașul renaște ca pasărea Pheonix din propria cenușă. 

Așezat la intersecția dintre râurile Mekong și Tonle, orașul oferă o priveliște frumoasă, mai ales seară când promenada de-a lungul râului se luminează și se umple de viață.

In Phnom Penh, ne-am bucurat de o cazare excepțională - un apartament luxos cu două dormitoare cu băi fiecare, un living și o chicinetă - și am vizitat câteva obiective de interes.

 

Royal Palace, un exemplu de arhitectură Khmer  este un complex cu multe clădiri somptuos ornamentate, înconjurat de o splendidă grădină. Complexul include și  Pagoda de argint. Aceasta găzduiește o colecție de relicve naționale, inclusiv statui ale lui Buddha din aur, Budha din jad, precum și alte materiale valoroase.

Ceea ce mi-a plăcut însă cel mai mult a fost pictura murală de pe pereții care înconjoară pagoda de argint, pictură care ilustrează legenda Ramayana (cunoscută sub numele de Reamker în Cambodgia).

O altă amintire dragă, care îmi vine în minte, din acest loc este imaginea călugărilor, în hainele lor portocalii, de pe scările Palatului Imperial.

Muzeul Național, o clădire roșie, impresionantă, cu o fermecătoare grădină în mijlocul ei. Muzeul găzduiește o frumoasă colecție de artă tradițională și artefacte religioase. Multe sculpturi au fost aduse aici de la templele Angkor. 

Templul budist Wat Phnom, situat pe sigurul deal din oraș este cea mai înaltă structură religioasă din oraș. Intrarea în  templu este “păzită” de lei și se face pe o scară, la cărei balustrade sunt ornamentate cu șerpi. 

Interiorul templului are un altar central de bronz, pe care stă așezat Buddha, înconjurat de statui, flori, lumânări, diverse articole de cult. Pereții sunt bogat decorați cu minunate picturi, care descriu povestiri ale reincarnărilor lui Buddha înainte de iluminarea sa, sau povestiri din Reamker, versiunea khmer a Ramayana. 

Seara am servit masa într-un încântător restaurant, a cărui gradina  avea vederea  spre râu. Dupa aceea am făcut o plimbare pe promenada plină de tineri îndrăgostiți, de vânzători ambulanți, de cerșetori, de turiști străini – opriți, pentru o seara, din drumul lor spre  minunile ascunse ale  junglei cambogiene.

 

Cei care mi-au lăsat cea mai puternică impresie în Cambogia au fost oamenii. Oamenii de aici sunt unii dintre cei mai calzi, amabili, ospitalieri, muncitori pe care i-am întâlnit în călătoriile mele. 

Și…. când te uiți la ei îți este foarte greu să înțelegi dramele prin care au trecut timp de zeci de ani: războiul din Vietnam, un război care nu era al lor, genocidul din timpul lui Pol Pot, când aproape un sfert din populația țării a pierit de foame, boli, sau pur și simplu ucisă prin tortură, (se estimează că în numai patru ani 1975-1979 au murit peste un million de oameni)……

Cambogia, țara care m-a atras pentru templele ei  este țara în care m-aș întoarce pentru oamenii ei, pentru a-i cunoaște mai bine pe ei și cultura lor.

De ce să vizitezi Cambogia? 

·     Pentru istoria ei,…………..o istorie glorioasă în vremurile îndepărtate ale imperiului Khmer………..o istorie tragică în timpul khmerilor roșii….

·        Pentru minunile ei……….templele Angkor….

·        Pentru peisajele ei ……….neasemuit de frumoase…..

·        Pentru omenii ei ………...calzi și zâmbitori, în ciuda tuturor dramelor prin care au trecut…..

I fell in love with Cambodia.

 

 

 

 

 

 

Călătorie în țara faraonilor

Cairo

Muzeul egiptologic
Spectaculos! Un muzeu impresionant, care găzduiește una dintre cele mai mărețe colecții de antichități și artefacte
 
Deschis în 1902, muzeul are 120.000 de articole, dispune de 100 de săli de expoziții și o mare bibliotecă.
Ghida noastră, absolventă a facultății de istorie, pasionată de arheologie, ne-a îndrumat pașii spre cele mai reprezentative lucrări ale sculpturii egiptene antice: statui din  piatră, granit negru  sau din lemn, reprezentând faraoni,  preoți, scribi, aparținând diverselor dinastii, găsite și aduse aici din Valea Regilor.
Apoi, spre mulțimea de obeliscuri, coloane, vitrine cu mumii ale unor personaje ce vin din timpuri demult apuse, măști mortuare, podoabe, sarcofage în culori strălucitoare…..
O trecere în revistă a întregii arte egiptene de la perioadă primului regat pană la epocă Ptolemeilor, când influența culturii europene a pătruns și în acest colț al lumii.
Însă cea mai importantă, fascinantă, colecție a muzeului este, în opinia mea, cea dedicată lui Tutankamon. Lucrări de o excepțională finețe sunt: sicriul lui Tutankamon, executat din aur masiv, precum și masca din aur a acestuia care cântărește 11 kg, este confecționată din aur masiv și se crede că reprezintă fidel fața regelui.
De fapt toate exponatele sunt dovadă talentului și măiestriei meșterilor care le-au executat.
Cu multă dăruire, ghida noastră, ne-a spus povestea, din spatele fiecărui exponat în față căruia ne-am oprit.  
 
Îmi amintesc cu plăcere de ghida noastră din Cairo. Și asta nu numai datorită profesionalismului de care a dat dovadă pe parcursul vizitei noastre în Cairo. Ne-a impresionat profund la sfârșitul sejurului în Cairo, când a sosit momentul despărțirii. Din buzunarul hainei lungi, a scos o fotografie a ei, făcută în interiorul casei. O “altă fată” cu părul lung, negru și strălucitor, ne privea zâmbind.  
Deși absolventă a două facultăți; istorie și limbi străine, religia o împiedică să-și lase capul descoperit sau să călătorească neînsoțită de un reprezentant masculin al familiei. 
A fost primul meu contact cu lumea musulmană, cu ipocrizia religiei islamice.
   
Citadela

Citadela, construită de celebrul Saladin, primul  sultan al Egiptului și Siriei, ascunde în  interiorul ei o moschee superbă din alabastru -  moscheea lui  Mohamed Ali, considerată a fii o copie a Moscheii Albastre din Istanbul.
Am intrat în imensa moschee, ne-am așezat pe covoarele mari și am admirat: decorul oriental al pereților, frumusețea candelabrelor gigantice, cupola centrală înconjurată de alte patru cupole mici și patru cupole semicirculare și ne-am bucurat de atmosfera plină de liniște și pace.
Ne-am plimbat apoi prin curtea interioară a moscheei, cu minunata fântână din central ei și  cu turnul cu ceas, din alamă - oferit lui Mohamed Ali de regele Franței,  Ludovic Filip, ca recompensă pentru obeliscul din Luxor, admirat azi de turiști în “Place de la Concorde” din Paris. 

Cocoțată pe vârful unui deal, citadela oferă o priveliște amplă asupra orașului suprapopulat și poluat - orașul Cairo:  blocurile noi cenușii, casele neterminate, cocioabele mizere în care locuiesc băștinașii  - toate contrastează puternic cu hotelurile de lux pentru turiști.
Iar pe străzi.....am văzut săracii orașului, care căutau prin gunoaie și  gândul ne-a dus la micul dejun abundent primit de noi la hotelul în care eram cazați.

La puțin timp după acest circuit, Cristina a descoperit cartea “Blocul Iacubian”, care l-a făcut celebru pe scriitorul egiptean Alaa al Aswani, carte pe care mi-a împrumutat-o și mie. 
Descrierea pe care Aswani o face asupra  societății egiptene din ultimii ani - o societate închistată de dogme și extrem de coruptă - , precum și ceea ce văzusem cu ochii noștri, în marele oraș, ne-au făcut să înțelegem mai ușor “Primăvara arabă” care, din păcate, nu a rezolvat problemele egiptenilor, ci dimpotrivă, le-a acutizat. 
 
Platoul Ghiza
Măreție, mister, uimire,…… sunt doar cuvinte. Ele nu pot exprima în totalitate sentimentele ce te copleșesc aici,….. pe platoul Ghiza.

Cele trei piramide, Keops, Kephren și Micerinus, sunt așezate în diagonală în așa fel încât nici una să nu o lipsească pe cealaltă de lumina soarelui!!!
Considerate ansamblu funerar al dinastiei a IV-a, cele trei piramide nu conțin, însă, după părerea specialiștilor, corpurile faraonilor, acestea fiind îngropate în alte locuri: sigure, secrete. 
 
Piramida lui Keops
Nici o altă țară nu se poate mândri cu una dintre cele 7 minuni ale lumii antice

Despre piramida lui Keops, singura minune a antichității care a supraviețuit timpului neiertător, ce aș putea spune eu,………….. când mari istorici greci cum ar fi Diodorus sau Herodotus, au rămas uimiți în fața magnificului monument: uimiți de mărimea construcție, de suma imensă cheltuită pentru realizarea lui, dar mai ales…….. de frumusețea acestui monument, creat de mâna omului.

Sfinxul
Considerată una dintre cele mai vechi statui din lume, Sfinx-ul este și cel mai vechi și renumit simbol al Egiptului.

Nu cred că există cineva care să nu cunoască acestă imagine: statuia uriașă reprezentând un leu cu cap de om, “gardianul mormântului lui Keops”.
Însă nici o imagine a Sfinxului nu se compară cu imaginea pe care o vezi cu proprii tăi ochi atunci când, în final, ai ajuns aici.
De-a lungul secolelor trupul statuii a fost acoperit de nisip, rămânând la suprafață doar capul enigmatic ce privește spre soare - simbol al puterii și înțelepciunii.

După ce ai vizitat platoul Ghiza, nu poți să nu te întrebi:  “ Ce s-a ales de cei care au realizat toate aceste minuni?”.
Secole, la rând, Egiptul a găzduit pe aceste meleaguri creștini, evrei și musulmani.
Astăzi, populația Egiptului este constituită în proporție de 85% din musulmani.
Numai 10 % din populație este reprezentată de către creștinii copți - descendenții egiptenilor antici - cu simboluri, rituri, dogme asemănătoare religiei antice.
Creștinii nu au dispărut, de tot: puțini la număr, ei își continuă traiul în marile orașe egiptene. Catedrala San George, una dintre cele mai vechi biserici din lume, construită deasupra unui vechi templu roman, deși este o biserică grecească, aparține de ritul copt. Aici se celebrează ziua Sfântului George, fiind unul dintre cele mai mari festivaluri copt din Cairo.


Beduinii 

Drumul, până la tabăra beduinilor, ne-a condus prin deșert, drum pe care am fost și martorii mirajului ………….“Fata Morgana”.
Beduinii sunt un popor vechi, cu obiceiuri și tradiții străvechi, un popor nomad, care în zilele noastre sunt adeseori nevoiți să se confrunte cu o lume moderna în continuă schimbare. 
O parte din “țiganii egiptenilor” refuză să părăsească deșertul în favoarea orașelor și trăiesc o viată extrem de simplă. Ei se plimbă de-a lungul deșertului, cautând continuu pășunat proaspăt pentru cămilele și caprele lor și apă pentru familiile lor. Ei se întorc însă în fiecare an în diferite locații de pe teritoriul lor, dacă pământul și apa îi pot susține pentru un sezon.
O lata parte, însă, au încetat să mai fie nomazi.
In tabăra în care am ajuns, beduinii își câștigă existența din culesul și vânzarea plantelor medicinale, dar  mai ales din creșterea oilor, a caprelor și a cămilelor care sunt la mare preț în deșert, cămila  fiind singurul animal care “știe” unde se află apa în deșert.  
Toate femeile, din tabăra pe care am vizitat-o, poartă burka. Astfel ca ne-am trezit înconjurate de o mulțime de “fantome negre”, care se ofereau să ne ajute să facem o plimbare pe cămila,…. ceea ce am și făcut.
Când s-a lăsat seara am fost însoțiți, până la mașinile care ne așteptau, de bărbații beduini care ne luminau drumul în timp ce cântau. 

Cu trenul de noapte până la Aswan.

Ajunși la gara din Cairo am avut surpriza ca în primul tren să mai fie disponibile doar două locuri, pe care le-au ocupat Cristina și fiul sau. Eu am plecat cu următorul. Emoțiile au fost destul de mari de ambele părți. Cristina, odată ajunsă, cu fiul ei în gara de la Aswan, s-a trezit singură pe peronul pe care ghidul întârziase să apară. Finalul, însă, s-a dovedit a fi unul fericit. Ghidul a venit, eu am ajuns-o din urmă pe Cristina și iată-ne reuniți pentru continuarea aventurii. 
Îmi dau seama, că încă nu am menționat că acesta a fost primul nostru circuit personalizat. Noi două și fiul Cristinei,…… în Egipt. Am avut, totuși, la dispoziție ghizii și șoferii “noștri”.
Înainte de a ne îmbarca pe vasul de croazieră, conform itinerarului, am vizitat Abu Simbel și un așezământ nubian.

Abu Simbel
Cea mai frumoasa construcție, a celui mai mare faraon al Egiptului 

Ne-am trezit dimineața devreme pentru a porni spre Abu Simbel. Deplasarea, prin deșert, în convoi; autocare, mașini mici, toate încadrate de două mașini ale armatei: una în fată și alta în spate. 
Abu Simbel a fost descoperit de un arheolog de origine elvețiană, pe nume Burkhardt, la începutul secolului XIX, templele fiind pană atunci  îngropate aproape în întregime de nisipul adus din deșert și de mâlul revărsat de Nil în timpul inundațiilor. Doar capetele statuilor, de peste douăzeci de metrii, se mai zăreau deasupra leoss-ului depus de secole. Se spune că numele dat ansamblului provine de la numele băiatului egiptean, care l-a călăuzit pe Burkhardt în expediția sa. 
Ansamblul de la Abu Simbel este format din două temple: cel Mare care este dedicat lui Ramses al II lea, și cel Mic care a fost construit în cinstea soției sale Nefertari.  
Când am ajuns, soarele “arunca” o frumoasă lumină roșiatică asupra impresionantului templu săpat în munte.
Intrarea, este flancată de patru statui uriașe reprezentându-l pe Ramses stând pe tron, statuile având și un rol funcțional, respectiv acela de a susține fațada înaltă de 31 de metri. 
 
Am intrat în ”inimă muntelui” și am admirat pereții templului decorați cu scene din expedițiile militare ale lui Ramses, scene din războaiele egiptenilor cu libienii și veșnicii lor dușmani, hitiții.
Ni s-a spus că aici, de două ori pe an - 21 martie și 21 septembrie, fix la ora  5:58 a.m.- are loc un………miracol. O rază de soare pătrunde în interiorul templului și “scaldă în lumină” statuile lui Amon-Râ și Ramses, apoi pe aceea a lui Harmakis, dar niciodată pe cea a lui Ptah, care este zeul întunericului. 
 
Deși în teorie, construcția a fost dedicată celor trei zei: Amon-Ra (considerat de egipteni zeul regilor și regele zeilor), Harmakis (zeul soarelui) și Ptah (zeul întunericului), în practică, ea a fost construită pentru glorificarea constructorului său: Ramses cel Mare (Ramses al II-lea).
 
În anul 1960, guvernul egiptean a decis să construiască barajul de la Aswan.
Așa că, la inițiativa UNESCO - în perioada 1964-1968 - a avut loc mutarea templului, în totalitate pe dealul artificial, deasupra rezervorului Aswan High Dam. Mutare era necesară pentru a preveni scufundarea templelor în timpul creării lacului Nasser, masivul rezervor de apă artificială de pe răul Nil.
Aceasta mutare a constituit, cu siguranță, o provocare extraordinară pentru arhitecți și constructori. 

Așezămintele nubiene de lângă Aswan
Despre Nubia se vorbește astăzi mai mult la trecut, deoarece tărâmurile sale zac, în cea mai mare parte, în adâncurile Lacului Nasser.
Nubia  - odată un stat puternic, care a dat și câțiva faraoni Egiptului, astăzi, ocupă doar un sfert din teritoriul Egiptului și anume de-a lungul Nilului. 

Într-una din zile am pornit, într-o escapadă cu feluca, spre unul din așezămintele nubiene. Alți turiști au preferat să parcurgă drumul pe cămile. Imaginea, “vapoarelor desertului” pe fundalul auriu al nisipului, pe care am admirat-o din felucă, era fascinantă. 
Plimbarea cu feluca a fost una pitorească:  stâncile din granit cenușiu, mai mari sau mai mici, aflate de-a lungul râului, micile oaze de verdeață, aflate la marginea întinderilor nesfârșite de nisip, ne-au încântat privirile și au rămas în memoria noastră.
Ajunși la mal, am reușit să urcăm panta anevoioasă care ducea de la rău spre așezarea nubiană unde am fost întâmpinați, cu zâmbete, de o droaie de copii. Apoi am fost conduși, pe străduțele pline de pietre și nisip, spre casa pe care urma să o vizităm. 
Am constatat că nubienii sunt deosebiți, ca fizionomie și cultură, de egipteni: nubienii sunt mai frumoși și le place muzica; la fel și dansul. Faimoasele regine Nefertiti și Nefertari - soția lui Ramses al II-lea  - erau nubiene.
Casele nubienilor sunt construite din cărămidă de lut, cu tavane boltite și zugrăvite cu var alb, cu pereții exteriori și interiori cu ornamente tot din lut, cel mai adesea, vase de ceramică.  Camera, în care am fost primiți, era una mare, cu bănci zidite de jur împrejurul pereților, toate acoperite cu carpete colorate.
Dragostea nubienilor pentru muzică și dans ne-a demonstrat-o băiatul gazdei noastre, cântând la douff-ul lui (o tobă mică) mai multe melodii și îndemnându-ne să dansăm. Ne-a amuzat și nu am înțeles acest îndemn atunci, dar mai târziu mi-am dat seamă că, de fapt, ne îndemna să ne lăsăm pradă muzicii și plăcerii dansului.

Croaziera pe Nil

De la Aswan ne-am îmbarcat pe un vas de croazieră de 5 stele și am navigat pe Nil pană la Luxor.
Am fost surprinși de frumusețea camerelor aflate pe vapor: spațioase, elegante, curate, cu un perete de sticlă prin care puteam admira priveliștea minunată pe care ne-o oferea “fluviul zeilor “.
Și surprizele au continuat: personalul extrem de amabil și de primitor; seara de bun-venit, din frumosul bar în stil oriental - în care toți turiștii; români, ruși, francezi, au fost antrenați în jocuri de societate; seara egipteană cu mâncare tradițională - de care nu ne mai săturam - și dansuri din buric.

A fost o croaziera frumoasă, dar adevărata plăcere am trăit-o în fața monumentelor extraordinare înșirate de o parte și de alta a Nilului. 

Cu ani în urmă am citit cartea lui Thomas Mann “Iosif și frații sai”.
Atunci… am încercat să-mi imaginez viața lui Iosif, ca scrib în slujbă lui Putifar, Marele Conducător de oști al faraonului.
Acum…..așteptam cu nerăbdare să văd aceste monumente și să aflu cât mai multe despre viața la curtea faraonilor Egiptului.
 
Valea Regilor și a Reginelor
Situată într-un loc muntos, izolat, din spatele Thebes (Luxor) faimoasa vale a regilor a ascuns timp de secole sarcofagele celor 63 de faraoni înmormântați aici, din care 18 sunt vizitabile
 
Istoria văii este o poveste lungă: o poveste despre jefuire a mormintelor de către locuitorii satelor din împrejurimi - care trăiau din comerțul cu obiectele furate; despre  mutarea și îngroparea faraonilor și a bogățiilor din mormintele lor dintr-un loc în altul de către oameni credincioși care doreau să le pună la adăpost. 
Am vizitat 3 morminte din care unul a fost mormântul lui Tutankamon.
Ceea ce te impresionează cel mai mult la aceste morminte sunt picturile - reprezentări ale diverșilor faraoni, divinități, sau scene din mitologia egipteană antică -, picturi, care deși au o vechime de peste 3000 de ani, și-au menținut strălucirea și intensitatea culorilor. Culoarea dominantă este magnificul albastru marin. 
Dar, cel care ne-a captat cel mai mult atenția, ca oricărui vizitator din Valea Regilor, a fost mormântul lui Tutankamon.
În contrast cu mormântul în sine, care este unul modest, sarcofagul lui Tutankamon
- compus din trei carcase; una de lemn; a două din lemn acoperit cu o pastă de sticlă în formă de pulbere și a treia  (considerat cea mai mare capodoperă în arta auritului)  din aur masiv -  este de o frumusețe și bogăție deosebită. 
 
Am avut șansa să vedem mormântul original, mormânt construit după moartea lui Tutankhamon și care a fost descoperit, aproape intact, de arheologul Howard Carter în 1922.
Astăzi, vizitatorii pot admira doar replica acestuia. Arheologi experți au construit la dimensiunile reale, cu toate detaliile, mormântul lui Tutankhamon pentru ca originalul să fie astfel salvat de la deteriorare, ca urmare a fluxului continuu de vizitatori.

Templul Reginei Hatshepsut de la Deir El Bahri 
Nu doar un templu memorial care o onorează pe regina Hatshepsut, dar și una dintre cele mai mari realizări arhitecturale egiptene
 
De departe, templul cu mulțimea de coloane, ne-a amintit de arhitectura greacă, ceea ce demonstrează caracterul revoluționar al arhitecturii acelor vremuri. Pereții din spatele coloanelor sunt decorate cu frumoase fresce.
Templul, impunător, înconjurat de un lanț de munți, este constituit dintr-o serie de terase spațioase, trei la număr, dintre care cel mai mult mi-a plăcut cea de la nivelul al doilea.
Terasa conține una dintre primele documentații pictoriale ale unei expediție de comerț, dar și frumoase basoreliefuri înfățișând nașterea și copilăria reginei, iar rampa care te conduce spre al treilea nivel este “păzită” de statuile lui Horus, în formă de șoimi.
Hatshepsut deși femeie faraon, ca și statuie, apare modelată în bărbat, pentru a întări sentimentul de putere pe care orice faraon îl avea față de supușii lui.
Pe parcursul acestor vizite, am realizat că, a cunoaște istoria divinităților egiptene este foarte important pentru a înțelege ulterior frescele și basoreliefurile   din toate templele Egiptului.
Acest aspect mi-a amintit de circuitul din Grecia, în care am fost cu mai mulți ani în urmă. Pentru o înțelegere mai profundă a ceea ce vizitai trebuia să fi citit ”Legendele Olimpului”. 

 

Colosii lui Memnon
Două statui care aveau menirea să impresioneze aliații dar mai ales dușmanii

Tot ceea ce a mai rămas din templul mortuar al faraonului Amenhotep al III-lea -  faraon care a domnit în Egiptul antic în urmă cu 3,400 ani -, sunt ruinele celor două statui gigantice ( 20 de metri înălțime) care îl înfățișează pe acesta. Cunoscute astăzi sub numele de “Coloșii lui Memnon” , statuile sunt sculptate fiecare în parte dintr-un bloc masiv de piatră.
Dar, ceea ce i-a făcut faimoși pe acești coloși - destul de avariați -, este “Cântecul colosului”.
În 27 i.Hr. un mare cutremur, a zguduit colosul nordic, care s-a prăbușit de la brâu în sus. 
De la acea dată  diverșii vizitatori ai coloșilor au început să pretindă că, jumătatea inferioară rămasă din această statuie a început să "cânte" în diferite ocazii, de obicei chiar în zori. Ca urmare, un flux constant de vizitatori, printre care și mulți împărați romani, au venit să se minuneze în fața   statuilor care “cântau”.
 “Cântecul colosului” este prezent și în epoca modernă:  atât într-o scenă din “Peer Gynt de Henrik Ibsen, cât și în basmul lui Oscar Wilde "Prințul fericit".
Explicațiile acestui fenomen sunt diverse și ele nu au fost încă elucidate cea mai probabilă explicație fiind creșterea temperaturilor și evaporarea condensului din interiorul rocii poroase.

Templul Karnak
Templu dedicat zeului Amon-Ra -  cel mai mare complex religios din Egipt

Un bulevard, de “sfincși” cu cap uman, lung de peste 3 km, care  lega odată templele din Karnak cu cele din Luxor, ne conduce spre intrarea în templu.
Nu poți să nu fi copleșit de măreția acestui complex: de coloanele înalte care străjuiesc statui gigantice, de uimitorul hol  “Hypostyle” (cameră cu multe coloane, în mare parte întunecată) care se întinde pe o suprafața de 16,459 metri și include 134 de coloane, înalte de 23 de metri, de pereții acoperiți cu inscripții și desene ce spun povești.
Aici se află și cel mai înalt obelisc: 39 de metri și peste 300 de tone. Modul în care a fost modelat și transportat acest colos este considerat un adevărat mister al lumii antice.

Templul Luxor
Marele templu antic egiptean a fost construit aproximativ în anul 1400 î.Hr. în orașul cunoscut astăzi sub numele de Luxor  - Teba antica -

Situat pe malul estic al râului Nil - ”malul vieții și a celor vii” -, site-ul este înconjurat de un zid din cărămizi de pământ.
Intrarea principala în templu este marcată de “Marele pylon”, construit de Ramses al II lea, pylon decorat cu basoreliefuri care reprezinta scene din campania militară condusă de Ramses împotriva lui Hettites.
Dintre cele șase statui uriașe ale lui Ramses care ‘păzeau” odată intrarea principală în templu, au mai rămas, din păcate, numai două, înfățișându-l pe faraon stând pe tronul sau.
Chiar în interiorul templului, vei vedea un obelisc, din granit roz, construit tot de Ramses al II-lea și care este perechea celui care se află  azi în “Place de la Concorde” din Paris.
O altă construcție impunătoare, din acest templu, este “Marea Curtea a lui Rameses al II-lea” cu cele șaptezeci și patru coloane.

Templul Edfu
Dedicat zeului Horus - zeul cerului – templul Edfu este unul dintre cele mai bine conservate temple din Egipt

Templul te impresionează de la prima vedere prin dimensiunile impunătoare dar și cu cele două statui frumoase, din granit negru, care te întâmpină la intrare - statui care îl înfățișează pe Horus sub forma unui șoim. 
Apoi, te lași absorbit de legenda lui Horus, redată în mod superb în scenele de pe pereții și coloanele templului.
În fiecare an zeul Horus și zeița Hațor se întâlneau și trăiau o noapte de dragoste între pereții templului de la Edfu. Legenda spune că zeița călătorea pe Nil, cu ajutorul unei bărci pentru a ajunge cât mai repede la iubitul ei.
Fragila bărcuță încă s-a păstrat, așa cum dăinuie și romantica poveste de dragoste a celor doi, originalul ei putând fiind admirată la Neues Museum din Berlin, în timp ce Edfu, din păcate, adăpostește doar o simplă copie a străbunei ambarcațiuni.

Kom Ombo
Un templu mic în comparație cu marile temple sacre ale Egiptului, important însă pentru mitologia egipteană

Templul Kom Ombo este, de fapt, un dublu templu, rezultatul unirii a două temple pereche, aliniate simetric; de o parte templul consacrat lui Sobek (crocodilul sacru) - zeul fertilității; de cealaltă, templul consacrat lui Horus - zeul războiului. Cele două temple sunt înconjurate de un zid prevăzut cu două porți cu deschidere spre Nil.

Templu Esna

Într-o după amiază ghidul nostru, Mahmoud, care era din această mică localitate, ne-a propus să vizităm acest templu, mai puțin cunoscut din punct de vedere turistic.
Ca și celelalte temple, pentru multe secole a fost acoperit de leoss-ul adus de Nil odată cu inundațiile anuale, dar mâlul fluviului a conservat relativ bine picturile de pe pereți. El a fost construit în epocă Ptolemeica, aparținând perioadei târzii a Egiptului antic, fiind extins de împărații romani. Nume precum Vespasian și Aurelian, sunt vizibile și în ziua de azi, pe zidurile vechiului templu.
Dar ceea ce ne-a impresionat în modul cel mai plăcut, a fost imaginea împăratului Traian, prezentat ca un veritabil faraon, alături de celelalte zeități omniprezente în lăcașurile de cult ale Egiptului antic.

Hurgada

La Hurgada am trăit o experiență unică.  Și spun asta deoarece în fața fricii, pe care o am față de apă, curiozitatea a învins.  Si…. iată-mă coborând cu submarinul în Marea Roșie pentru a admira coralii! 
In fața frumuseții naturii am trăit o imensă bucurie.

Dar Hurgada, ultima noastră destinație, a însemnat pentru mine și un popas, un moment de relaxare de care aveam nevoie înainte de a mă întoarce în “lumea noastră”. 
Un moment în care să pot reflecta, în liniște, la tot ceea ce văzusem, la tot ceea ce aflasem pe parcursul extraordinarei călătorii în civilizația egipteană antică.  
 
La finalul călătoriei în Egipt este imposibil să nu te întrebi cine și când va dezlega misterele minunilor pe care le-ai admirat și care te-au umplut de uimire și de “un million” de întrebări fără răspuns.